Replay | Povești Ilfovene: Intergaz pe foc

Continuăm serialul în care prezentăm o istorie a principalelor grupări fotbalistice din localităţile situate pe raza actualului judeţ Ilfov. După Sportul 30 Decembrie, IUPS Chitila, Viscofil, Fulgerul Bragadiru, Sportul Ciorogârla, Danubiana, CS Otopeni, Victoria Brăneşti și Mecos, în acest număr ne-am ocupat de Intergaz din Popeşti-Leordeni.

Despre Intergaz se poate spune că este urmașa lui Mecos, echipa de care ne-am ocupat ultima oară în serialul nostru. Nu poate fi trecută o identitate între cele două, căci Mecos-ul a fuzionat cu o altă echipă, Gaz Metan București, pentru a se forma Intergaz. Materialul de față are o abordare mai aparte decât cele precedente, fiind practic un fel de masă rotundă între subsemnatul și foști angajați în diverse funcții la gruparea despre care ne referim în cele de față. Este vorba de Florea Sisilică (cel cu care am făcut cunoștință în numărul în care serialul nostru s-a referit la Mecos), cel care de fapt a avut amabilitatea de a-i invita pe Iulian Ghirie, Petre Ucidău și Victor Stănoiu.

Revenim la sfârșitul materialului cu Mecos, care după ce în 1992/93 a devenit AS Glina, șa un an a retrogradat în Onoare. Acolo s-a produs fuziunea cu Gaz Metan București, rezultând Intergaz. Imediat, noua echipă și-a propus obiective îndrăznețe. Astfel, în vara lui 1997, după ce și-a câștigat seria, a disputat „barajul” cu învingătoarea celeilalte serii bucureștene, Antilopa, pe care a învins-o clar pe stadionul Rocar, 4-1, promovând. Antrenorii acestei performanțe au fost Nicolae Dumitru (principal) și Ilie Niță (secund). Referitor la fuziunea în sine, Iulian Ghirie, care avea să fie primul director sportiv al viitoarei echipe, și-a amintit: „Am avut o întâlnire cu Constantin Florian, președintele lui Gaz Metan București. Mecos-ul se închisese, așa că nu mai aveam niciun sprijin financiar, însă dețineam lotul și poziția competițională superioare Gazului Metan, care se afla tocmai în Sector. Cum o fuziune a ajuta ambele părți, n-a fost greu să batem palma. În primul sezon ne-am numit Gazglin, iar din următorul până la desființare Intergaz. Nu știu ce sumă a fost la baza tranzacției, probabil una modică. Majoritatea jucătorilor i-am dat noi, de la ei oprind doar vreo 4-5. Ei însă au venit cu sprijinul material. Imediat, cu ajutorul meu, au cumpărat și baza sportivă Mecos, cea din Leordeni care este și astăzi în picioare”. Interesant că Iulian Ghirie a fost în funcție la botezul și la înmormântarea echipei, între cele două perioade devenind șeful centrului de juniori și copii, când locul de director sportiv i-a fost luat de fostul jucător, Petre Ucidău.

Privatizarea, nefastă pentru fotbal
La început, SC Distrigaz Sud SA a susținut financiar echipa, în tot ceea ce însemna cheltuieli. Petre Ucidău ne-a explicat. „Exista un contract de sponsorizare și publicitate între noi, asociația sportivă, și SC Distrigaz Sud SA, pentru care se aprobau niște fonduri anuale. Iar noi îi purtam numele pe tricouri, la tribuna oficială, în fața camerelor de luat vederi etc. Directorul general, Florin Georgescu, era mare microbist. Aceasta a fost situația intergaz-conducerepână în 2005, când respectiva societate a fost privatizată și a fost preluată de francezi. Am început noul sezon pe jumătate din buget, aprobat de noii patroni. Ne-au avertizat să chibzuim bine banii, pentru că din sezonul următor urmau să-și ia mâna de pe noi, recunoscând că nu-i interesa fotbalul. Cum și noi aveam birourile acolo unde era sediul mare, în b-dul Mărășești, l-am văzut într-o dimineață urcând la direcțiune pe Ilie Năstase, pe-atunci președintele federației de tenis. Mi-am dat seama că urma pentru noi finalul colaborării. N-au trecut trei luni, și am văzut în presă că GDF Suez devenise sponsorul oficial al echipei naționale feminine de tenis. Și așa, încet-încet, au început să ne ia tot. Autocarul, cantonamentul”.
După patru sezoane la nivelul eșalonului terț, la finele lui 2000/01, Intergaz a făcut marele pas în Divizia B, promovând cu 15 puncte mai mult decât locul 2 (Portul Constanța). Antrenor a fost Cornel Nica. La aducerea lui pe banca tehnică s-a produs o confuzie. După o ședință, Petre Ucidău se înțelesese cu conducerea asociației ca noul antrenor să fie Nica. Numai că Ucidău se referea la Cornel Nica, în timp ce conducerea la Petrică Nica, fostul jucător al Argeșului! Până la urmă primul a avut câștig de cauză și s-a dovedit a fi fost o variantă inspirată. În eșalonul secund, după două clasări în prima jumătate, ediția 2003/04 a însemnat cea mai bună performanță din istoria acestei grupări, fiind la un moment dat angrenată chiar în lupta pentru promovare pe prima scenă, însă la final s-a situat pe locul 4, după Sp. Stud., Pandurii și Dacia Mioveni.

Ca-n filme
A revenit imediat, în 2007, însă la capătul unui final ca în filme. Regulamentul prevedea atunci ca primele clasate să promoveze direct, iar locurile 2 din cele șase serii urmau să fie înpărțite în două grupe a câte trei, cu meciuri fiecare cu fiecare, câștigătoarele urmând la rându-le să promoveze. În seria a II-a, locul 1 fusese adjudecat deja de Dinamo II, iar pentru 2 se luptau Rocar ANEFS și Intergaz. Ucidău povestește: „Cu două etape înainte de final, rămăsesem doar cu șanse teoretice, având 5 punte mai puțin. Rocar ANEFS dacă învingea, era deja calificată pentru baraj, având meci acasă cu AS Dodu. Un prieten de-la-s-la-d-petre-ucidu0103u-iulian-ghirie-florea-sisilicu0103prezent la fața locului m-a sunat să-mi spună că AS Dodu a câștigat cu 1-0. Nu-mi venea să cred. Noi bătusem pe Farul II (2-0), însă situația nu se schimbase prea mult, pentru că și în ultima etapă Rocar ANEFS trebuia să piardă, iar noi să câștigăm. Ei aveau meci la CSF Oil Terminal Constanța, care era deja retrogradată, motiv pentru care dăduseră drumul în vacanță la mai toți titularii. Așadar, se anunța o formalitate pentru Rocar ANEFS. Noi jucam afară la aceeași AS Dodu. I-am chemat pe cei din conducere și le-am pus în balanță situația ca noi să câștigăm și ANEFS să piardă.

Mi-au zis că sunt nesănătos la cap, cum să piardă cu o echipă deja retrogradată. M-am dus la Constanța, m-am întâlnit cu cei de la Oil Terminal și le-am propus să-i bată pe Rocar ANEFS că nu o să le pară rău. Și-au adunat o parte din jucători. M-a sunat președintele lor să-mi spună că cel mai bun om, căpitanul de echipă, nu avea drept de joc, căci nu fusese plătit la FRF catonașul roșu pe care îl luase cu câteva etape în urmă, având reținută legitimația. Costa 10 milioane bani vechi. L-am trimis pe Victor la FRF ca fiind delegatul lui Oil Terminal să plătească și apoi am expediat legitimația la Constanța. M-am dus și eu la meci. Vorbisem și cu arbitri, și cu observatorul. Antrenor la Rocar ANEFS era Șumudică. Când m-a văzut la stadion, s-a înnălbit la față. Începe meciul. Dăi-dăi-dăi, dăi-dăi-dăi, 1-0 pentru Oil, 2-0 pentru Oil. Vine apoi un 11 m pentru Rocar ANEFS. Bate un fundaș al lor, șut pe lângă poartă. În fine au dat și ei până la urmă gol, 2-1. Mi-era că se taie ăștia de la Constanța. N-apuc bine să mă gândesc, că s-a și făcut 3-1, scor cu care s-a terminat jocul. Noi bătusem cu 1-0 și așa am ajuns la baraj”. Acolo au mai participat Pambac Bacău și Juventus București, echipele clasate pe locurile 2 din primele trei serii, Intergaz impunându-se la golaveraj, după 1-1 și, respectiv 3-0. Însă cu această promovare se cheltuiseră și ultimii bani care mai rămăseseră de la francezi. S-a putut continua doar pentru că echipa a fost preluată de Dumitru Tudor zis „Ciorbă”.

Tortora, tortura dinaintea decesului
După despărțirea de „Ciorbă”, echipa a fost preluată de niște arabi, cei care își adjudecaseră și abatorul de la Mecos. La finele lui 2007-08, când a retrogradat în „C”, aflând că acolo meciurile echipei nu ar mai fi fost televizate, cum se întâmplase în „B”, voiau un buget pentru o revenire rapidă. Conducătorii echipei, Ion Butoi și Vasile Copil, alcătuiseră unul în valoare de 2-3 milioane $. Această sumă însă i-a speriat atât de tare, încât au hotărât să se retragă. A venit în loc un italian, Roberto Tortora. Acesta mai deținea o echipă în eșaloane inferioare, FC Bucarest, și avea câteva mici afaceri, însă scârțâia tare, fiind plin de datorii. „Noi retrogradasem prima sub linie. Cu puțin timp înaintea startului noului sezon, se retrăsese FCM Câmpina și atunci locul ei ne-a revenit nouă. Italianul însă nu a vrut să audă, pe motiv că n-ar fi putut susține echipa în Liga 2. Atunci, m-am întâlnit cu cei din conducerea Dunării Galați, care retrogradase la rându-i, clasându-se cu două poziții sub noi, fiind interesați să ne preia locul. Am făcut o hârtie către FRF că le cedăm locul. Pentru aceasta, Tortora a primit 60.000 € care i-au fost transmiși prin mine.

L-am așteptat la un restaurant pentru a-i da. Mai eram cu cineva care-mi zicea, să luăm și noi niște bani. I-am zis că nu se cade, naivul de mine crezând că ne va da italianul din proprie inițiativă, ca mulțumire că realizasem tranzacția. Însă a venit, i-a numărat, i-a luat și dus a fost, noi n-am vazut nimic. La Liga 3, n-am bătut pe nimeni primele trei etape. Următoarea am jucat în deplasare, la CS Năvodari. Ca să ieșim din pasă, i-am sugerat să le promită o primă jucătorilor. M-a ascultat, oferind 4 milioane lei de jucător. Asta a dus la prima noastră victorie, 2-1. Numai că imediat, CS Năvodari s-a retras din campionat, și echipa-care-a-promovat-u00een-u201ecu201d-u00een-1997automat i s-au anulat toate rezultatele de până atunci. A dat vina pe mine, că din cauza mea a dat prime aiurea, ca și când știam eu că ăia urmau să se retragă. În fine, am mai dus-o un pic. Într-o seară a venit la stadion Ionuț Tîrnăcop, actualul prim-divizionar, să își ceară restanțele în valoare de 340 milioane lei (aprox. 10.000$), după ce făcuse memoriu la FRF și primisem o dată scadentă de achitare a datoriei. Italianul avea la el o pungă cu 320 milioane pe care voia să i-o dea. I-am zis să îi ia, iar pentru restul de 20 i-am rugat să facem o hârtie, asigurându-l că îi va lua curând, că nu țineam eu cu italianul. A refuzat. Tortora s-a enervat, a luat banii și dus a fost. În aceste condiții, am fost nevoit a doua zi să merg la FRF cu o hârtie că ne retragem. Altfel nu am fi fost programați și s-ar fi ajuns la același rezultat” – și-a amintit Ghirie cum a fost pus Intergazul pe foc.

Punct și de la capăt
Pentru Victor Stănoiu, Intergaz a însemnat un macaz care i-a schimbat cursul vieții. Atacant de poartă, permanent om de gol al echipei, la un meci în „C” cu Navol Unirea Oltenița, a avut parte de o intrare criminală a unui fundaș advers, fiind accidentat la genunchi. A tot recidivat, fiind nevoit ca într-un timp relativ scurt să aibă șase intervenții chirurgicale. Situația era gravă, fiind în pericol de a rămâne pe viață cu probleme locomotorii. „Doctorul îmi spusese că mi-a găsit un hobby, acela de a mă duce la el din șase în șase luni” – face azi haz de necaz Stănoiu. Dumnezeu a făcut însă ca după un meci, pe când se afla în tribune, fiind în cârje și având piciorul pus aproape în întregime în gips, să fie văzut de directorul general de la Distrigaz Sud, care a rămas profund impresionat. I-a spus că nu mai are ce să caute să joace fotbal într-o asemenea stare, numindu-l imediat șeful bazei sportive. Unde s-a simțit ca peștele în apă. „În decurs de doar trei luni am adus-o de la nivel de «C», la unul de «B». Am schimbat scaune, garduri, porți, gazon, tot-tot. Am beneficiat și de sprijinul oamenilor din fabrică, aceștia punându-mi la dispoziție tot ce aveam nevoie” – rememorează Victor. Avea să învețe tot ceea ce se putea despre gazoane, pregătindu-se, fără să bănuiască pe-atunci, de viitoarea sa activitate. Astăzi, el deține o firmă care se ocupă cu gazonări și decorațiuni florale.

CV-urile invitaților
Iulian Ghirie. Născut la 20.12.1954 (Arțari-Ileana,CL). Junior la URBIS, a jucat la Mecos până la 30 de ani, când și-a rupt piciorul. A fost apoi delegat la Viscofil, director sportiv la Mecos, Intergaz, Juventus, iar din 2010 la FC Voluntari.
Petre Ucidău. Născut la 03.02.1961 (Tărtășești,DB). A jucat la Recolta Tărtășești, Sp. Stud., FC Argeș, Rulmentul Alexandria, Șoimii Sibiu, Rocar, Intergaz. Caz rar de jucător de la o echipă sătească ajuns în naționala de juniori, unde i-a avut colegi printre alții pe Geolgău, Al. Suciu, Fl. Pop, Gh. Nițu, Zahiu. A fost director sportiv la Intergaz și antrenor la echipa a doua a aceleiași grupări.
Victor Stănoiu. Născut la 18.05.1967 (București). A jucat la Romprim, IMGB, Danubiana și Intergaz. A fost 10 ani administratorul bazei sportive din Leordeni.
Cel al lui Florea Sisilică a apărut în numărul dedicat Mecos-ului.

Traseul divizionar
1997-98: locul 8 (Div.C, seria a III-a) 38. 16. 10. 12. 55-35. 58
1998-99: locul 11 (Div.C, seria a II-a) 36. 14. 7. 15. 56-58. 49
1999-00: locul 3 (Div.C, seria a III-a) 34. 17. 4. 13. 71-38. 55
2000-01: locul 1 (Div.C, seria a III-a) 30. 27. 1. 2. 96-15. 82
2001-02: locul 5 (Div.B, seria I) 30. 13. 6. 11. 37-29. 45
2002-03: locul 7 (Div.B, seria I) 30. 11. 9. 10. 37-31. 42
2003-04: locul 4 (Div.B, seria a II-a) 30. 13. 9. 8. 42-31. 48
2004-05: locul 11 (Div.B, seria a II-a) 30. 9. 9. 12. 38-42. 36
2005-06: locul 12 (Div.B, seria a II-a) 30. 9. 9. 12. 30-40. 36
2006-07: locul 2 (L3, seria a II-a) 34. 23. 3. 8. 63-27. 72
2008-09: locul 16 (L3, seria a II-a) 30. 3. 1. 26. 23-90. 10 (a fost exclusă din campionat înaintea etapei a 19-a, pentru că nu a fost programată în două meciuri consecutive, pierzând restul de meciuri cu 0-3)