CM de handbal tineret (feminin), în România după 43 de ani

În cadrul Congresului Federației Internaționale de Handbal (IHF), găzduit de Antalyia (Turcia), s-a decis și gazda Campionatului Mondial de tineret (U20), la feminin, din 2020. Cum candidaturile Irlandei și Macedoniei n-au îndeplinit condițiile, a fost preferată aceea a țării noastre. România a mai găzduit CM feminin de tineret în 1977 – a fost prima ediție a competiției.

Atunci, echipa țării noastre a câștigat medalia de bronz, întrecând (16-15) Olanda, în meciul pentru locul 3, care a avut loc la București. În finală, Iugoslavia s-a impus (16-13) în fața URSS. Antrenat de Francisc Șpier și Grigore Niță (medic Renee Atanasiu), lotul României a avut următoarea alcătuire: Cristina Lada, Gheorghița Mălai (căpitan), Angela Cioboată, Rodica Ionescu, Oltea Jalbă, Angela Avădanei, Maria Torok, Aurelia Ignat, Cristina Weber, Zita Feher, Ana Maria Răducu, Zoranka Stefanovici, Heidrum Janesch, Rodica Ardeleanu, Hedda Rhein, Maria Spiridon și Eva Gall.

De asemenea, în 1962, la București s-a desfășurat Campionatul Mondial feminin de handbal în 7, la senioare. România a cucerit atunci titlul suprem, impunându-se cu 8-5 în finala cu Danemarca, finală urmărită de circa 20.000 de spectatori pe stadionul Republicii din București (acela a fost recordul de audiență pentru alte sporturi decât fotbal și rugby, în țara noastră).

Președintele FRH, Alexandru Dedu, a declarat: „Este o zi frumoasă pentru handbalul românesc. Cele două obiective propuse au fost atinse: România va organiza Campionatul Mondial feminin de tineret în 2020! Iar Narcisa Lecușanu este membră în Comitetul Executiv al IHF. Bravo Narcisa!”

În 2020, meciurile CM feminin de tineret vor fi găzduite de București și de Brașov. 

Într-un clasament all-time, alcătuit după numărul titlurilor câștigate la CM feminin de tineret, România ocupă locul 3 (două medalii de aur și 3 de bronz), după Rusia/URSS (11 de aur, 5 de argint) și Danemarca (două de aur, 3 de argint și 3 de bronz). Naționala noastră a câștigat competiția în 1995 (Brazilia) și în 1999 (China).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *