OPINIE / Marian Burlacu scrie despre meciul Simonei: Halep și-a risipit ”gloanțele” cu o jucătoare în cârje

Dați-mi voie să nu mă entuziasmez după meciul pe care Simona Halep l-a câștigat în turul 3 de la Australian Open. Din contră, am motive să fiu îngrijorat în privința șanselor pe care le are compatrioata noastră de a câștiga, în sfârșit, un turneu de Mare Șlem. Fiindcă mă tem că românca nu va avea suficiente resurse fizice pentru a rezista la alte patru meciuri într-o singură săptămână, următorul fiind luni, contra unei japoneze, Naomi Osaka, care i-a luat câte un set în precedentele două dispute.

Pentru televiziuni, pentru presă în general, meciul Simonei Halep cu Lauren Davis e mană cerească. Prilej de a lansa metafore și expresii de genul ”cel mai dramatic meci”… Nici statisticienii n-au motive de supărare. Din contră, ei au dat căutare prin arhive și au descoperit că s-a egalat recordul de ghemuri (48) disputate într-un singur meci, de fete, la Australian Open – Arantxa Sanchez Vicario – Chanda Rubin 4-6, 6-2, 14-16, în 1996.

Ziarist fiind, pot face și eu același lucru. ”Meci super-uluitor!”, ”Maraton la fileu” șamd. Dacă privesc, însă, ca un compatriot al Simonei, ca un admirator al ei, n-am motive să fiu prea entuziasmat. În primul rând, fiindcă Halep a jucat, noaptea trecută, trei meciuri într-unul singur… Adică trei ore și 45 de minute! Ceea ce nu este deloc în regulă. Mai cu seamă că Simona nu va avea o săptămână de pauză, ci va juca din nou, luni. Cu perspectiva deloc simplă de a mai disuta alte 3 meciuri, în decurs de cinci zile, până la o eventuală finală. Iar Simo va juca luni în compania lui Naomi Osaka (20 de ani / 72 WTA), o jucătoare mai înaltă (1,80 m) decât ea, și, de parcă n-ar fi de ajuns, o reprezentantă a unei națiuni care este cunoscută pentru spiritul de luptă…

Meciul Halep – Davis, de astă noapte, s-a asemănat cu majoritatea filmelor de acțiune în care ”eroii” trag mii de cartușe, printre explozii, flăcări și perdele de fum. Și rămân în picioare deși sunt plini de sânge… Totul pentru ca pelicula să fie cât mai spectaculoasă. În viața reală, în timp de război, un trăgător de elită este atent la fiecare cartuș. El nu risipește aiurea muniția, ci tinde ca fiecare glonț care iese din țeava armei sale să însemne un adversar doborât, mort. Nu trage o mie de cartușe pentru câteva răni superficiale! Or, după părerea mea, Halep, astă noapte, n-a făcut altceva decât să o cruțe pe Davis în câteva rânduri, trăgând mai mult focuri de avertisment… În aer. Și a cruțat-o pe Davis, care, accidentată la picior, părea mai degrabă o jucătoare în cârje… Însă una care, șontâc-șontâc, reușea în continuare lovituri uluitoare. Dovadă că a avut, chiar și în această situație complicată pentru ea, 3 (trei) mingi de meci!

Paradoxal, la final, în starea de oboseală în care se afla, sufocată, Simona a declarat că meciul cu Davis i-a dovedit că are un mental bun… O declarație care mi se pare a fi ciudată, dacă nu chiar nepotrivită. Fiindcă Halep, din poziția de lider mondial, s-a chinuit cu o jucătoare mai slab cotată, mai tânără, deci mai neexperimentată decât ea. Dacă Simona ar fi câștigat astfel cu Serena Williams sau cu Maria Șarapova, acum 5 ani, sau împotriva Karolinei Pliskova sau a Garbinei Muguruza, anul acesta, atunci aș fi fost de acord. N-aș fi avut nimic de replicat. După mine, însă, meciul de astă noapte îi poate face mult rău româncei, mai cu seamă că și ea a acuzat, mai zilele trecute, probleme la gleznă… În opinia mea, meciul din turul 3 nu dovedește că Halep are un mental bun. Din contră! După mine, mai degrabă lui Lauren Davis i-a făcut mult bine acest meci, în plan mental. ”Dacă am chinuit-o atât, jucând într-un picior, acum, înseamnă că data viitoare o voi putea învinge!”, mi-aș spune eu dacă aș fi în postura americancei. Și, în plus, felul în care Halep s-a impus e încurajator și pentru jucătoarele din urma ei, cele care vizează (și visează) să-i sufle șefia mondială. ”Dacă s-a chinuit atât cu Davis…”, își vor spune, probabil, ele atunci când o vor avea în față. 

Declarația îmi pare a fi ciudată mai ales fiindcă nu este pentru prima dată când Halep le permite unor jucătoare mai slab cotate, unele chiar puștoaice, să-i consteste poziția. Să ne amintim de episoadele Bouchard sau Konta, de la Wimbledon, de finala cu Ostapenko de la Roland Garros… Atunci, în condițiile în care ”balaurul” Serena Williams sau ”sperietoarea” Maria Șarapova nu mai erau în competiție, Simona s-a împiedicat la unul sau la doi pași de trofeu. Iar Halep, potrivit specialiștilor, le permite rivalelor să ridice capul, în fața ei, fiindcă nu riscă. Stă cu capul la cutie, așteptând eroarea celei de dincolo de fileu… O mentalitate greșită, una pentru care a fost criticată deseori de importante nume ale tenisului mondial.

Dacă ar fi avut mentalul bun despre care pomenește, atunci Halep n-ar fi pierdut niciun set la ediția 2018 de la Australian Open. Ba mai mult, ar fi cedat maximum două ghemuri pe fiecare set. Însă ea, în meciul cu Davis, a fost aidoma nouă, românilor, care, deși muncim deseori mult mai mult și poate chiar mai bine decât occidentalii, câștigăm puțin sau prea puțin în comparație cu ei…

Veți spune, probabil, că sunt un cârcotaș… Unul dintre aceia care contestă cu orice prilej poziția Simonei. Ei bine, paradoxal, am scris în câteva rânduri că, neavând statura (fizică) impozantă a Șarapovei, de pildă, Halep a fost nevoită să adopte, de copil, un stil (mai) defensiv. Acest argument nu mai stă în picioare acum,,, Fiindcă în meciul din noaptea trecută românca a înfruntat o jucătoare mai scundă decât ea – Davis are 1,57 m și 55 kg, iar constănțeanca 1,68 m și 64 kg… Așadar, avantaj Halep. Un avantaj pe care l-a concretizat foarte greu, în chinuri, tocmai pentru că liderul mondial a ezitat să atace, să impună ritmul, fiindcă a întârziat să dea lovitura de grație (a servit de trei ori pentru câștigarea meciului fără a concretiza acest avantaj).

Veți spune, probabil, că încă mai e timp ca Halep să câștige un titlu de Mare Șlem. La fel am scris și eu, în vara anului trecut, într-un cover-story semnat în revista ”100% Sport”, alături de Narcis Drejan. ”Va veni și vremea Simonei!”, titram atunci și subliniam că Halep nu e atât de bătrână încât să nu mai poate fi numărul 1 WTA (și dădeam exemplul lui Kerber, care a devenit lider mondial tot la 26 de ani). Și mai apoi Halep a preluat șefia WTA. Subliniam, de asemenea, că mai are timp să câștige un turneu de Grand Slam. Corect. ”N-au intrat zilele în sac”. Îmi mențin afirmațiile. Însă pentru a reuși această performanță Halep trebuie să bată cu pumnul în masă, la figurat desigur, înaintea fiecărui meci disputat: ”Eu sunt șefa aici! Nu-mi contești tu poziția!” Iar pe teren, în joc, să nu se mai limiteze la schimburile de mingi interminabile, unele care presupun consum mare de energie, ci să regăsească acele lovituri curajoase pe care le-am admirat la ea în 2013, de pildă, când începuse ascensiunea spre vârfurile ierarhiei mondiale.

Foto: Pagina de Facebook Australian Open 2018


Marian Burlacu

Facebook – Marian Burlacu

E-mail – marian.burlacu@100sport.ro

  • Alexandru 21 ianuarie 2018 at 10:00

    Cam ai dreptate bărbate. Problema este ca acolo fata in fata cu realitatea se iau deciziile impuse de moment. Momentul fiind aici fiecare minge jucată. Ori cu fiecare minge jucată s a ajuns la un meci epic. Pe care Simona l a cistigat. Daca mai are cineva îndoieli am putea întreba de ce Imperiul Roman atît de puternic după ce a învins pe daci mult inferiori a sărbătorit 123 de zile? Pentru că o victorie e o victorie. Si daca îți aduce ceva te bucuri. Iar dacă a fost greu obținută atunci încep poveștile.

  • Stan 21 ianuarie 2018 at 10:18

    Foarte bun articolul. Doar o mica eroare. Fata în cirje a fost Halep care a jucat tot meciul cu entorsa, pe când adversara a avut mici probleme pe final. Cat despre mental, credeam ca s-au încheiat discuțiile când a ajuns lider mondial. În tenisul asta de top 50-100, tehnica și loviturile sunt stăpânite la perfecțiune de toate jucătoarele. Diferența se face la mental. Și ca o ultima observație, jocurile care conteaza pentru public, organizatori, televiziuni și pentru mai toată lumea sunt astea, nu Kerber Sharapova terminat într-o ora și despre care mâine nu își mai aduce aminte nimeni. Dacă tot îți pui sănătatea la bătaie sa faci performanta măcar sa fie pentru istorie.

  • piti dumitru 21 ianuarie 2018 at 12:05

    stii care e diferenta intre a fute si a face laba ?
    atunci cand futi mai cunosti lumea !
    asa e si intre a comenta si a juca pe teren ,
    cel mai bun fotbalist e cel de pe banca de reserve ca nu greseste nici-o data

    • iv 21 ianuarie 2018 at 16:13

      Remarca perfecta! Domnule ziarist va doresc sa traiti sa mai intalniti o a 2a Simona Halep in viata. In rest nu vad decat un articol rautacios pornit din frustrari personale sau/si rele intentii, plictiseala. Probabil daca ati avea o situatie financiara buna nu ati mai fi frustrat si ati reda situatia obiectiv. Simona merita toate laudele pentru tot ceea ce a realizat si trebuie sustinuta pentru tot ceea ce va realiza in continuare iar dvs va urez pensie usoara

    • Ady 21 ianuarie 2018 at 18:22

      Dumitru, ai dreptate cu fotbalistul ce-l mai bun. Doar ca acest om, nu doar a stata pe banca ci chiar a umblat la competitii si a vazut-o. Ca si om cu cativa ani experienta de tenis, doar ca hobby desigur, nu de performanta, imi amintesc ca si noua antrenorul ne zicea mereu sa cream dificultati adversarului, sa nu poata sa dea mingea inapoi.
      Iar in ceea ce priveste mentalitatea poporului roman, cred ca asta e indubitabil de adevarat. Muncesc afara de circa 4 ani. sa stii ca nu sunt cei din tarile dezvoltate, mai altfel ca noi. Dar mentalitatea, educatia lor e alta.

  • Maria 21 ianuarie 2018 at 13:48

    De ce a durat atât meciul?! Pentru că a întâlnit o adversară are face același lucru ca și ea, încearcă să reușească într-un sport unde cei mai ”valoroși” termină meciul din 10 ași, dar nu joacă mai nimic.
    A câștigat, bravo ei. Putea să și piardă, tot nu conta.
    Așa cum bine spunea Nadal în 2015 după ce a fost eliminat la Wimbledon de un adversar venit din calificări … acesta este sportul (“But end of the day, that’s sport. Good moments, bad moments. Obviously today is a bad moment for me. Just I need to accept these kind of things that can happen. I did all my career. I will keep going. But life continues. My career, too. I have to keep going and working more than ever to try to change that dynamic.”).

  • Alexe 21 ianuarie 2018 at 14:26

    Corect si obiectiv comentariul Dvs…..!

  • Jean-Paul 21 ianuarie 2018 at 21:18

    D-le Burlacu,
    Cred ca ati observat ca fanii Simonei nu prea sunt de acord cu cineva care este mai rezervat in aprecieri, nu din frustrare cum cred unii comentatori de pe aici, nici dintr-o rautate tipica celui care este invidios pe realizarile altuia. Nici nu trebuie sa va faceti sange rau din cauza lor: sunt prea sigurib de ei ca sa mai admita ca problema poate fi analizata si din alta perspectiva. Romansii nostri sunt experti in extreme: cand castiga idolul lor se entuziasmeaza de nu mai poti nici sa-l opresti din logoree. Iar cand pierde, lumea fanilor patimasi se imparte in doua categorii: unii isi fac praf idolul si sunt in stare sa declare ca nu e nimic de capul lui. Cealalta categorie de fani fanatici e in stare sa gaseasca tot felul de motive pentru a justifica esecul: „a jucat accidentata” sau „s-a accidentat in timpul jocului si n-a mai fortat de frica agravarii ranii” iar cea mai nevaccinata justificare, am auzit-o de unde chiar nu ma asteptam: „i s-a facut frica sa castige meciul”….
    Dle Burlacu, eu va felicit pentru franchetea cu care spuneti lururilor pe nume, chiar cu riscul de a auzi huiduielile fanilor halepisti si dezaprobarea colegilor jurnalisti, aflati trup si suflet alaturi de Halep, dar care n-au curajul sa posteze un nesaj obiectiv….
    O seara buna si promit sa va caut pe „100% sport”, fiindca imi place cum scrieti….

  • Vali 22 ianuarie 2018 at 0:35

    Analiza e absolut superficiala, nu doar mentalul e cel care castiga jocurile.
    In plus, jocul nu e intre pozitii, ci intre jucatori!
    O jucatoare care fost anul trecut locul 26 mondial, si care joaca de exceptie intr-o zi, poate sa bata pe oricine.
    In plus oricine se potenteaza la maxim cand joaca cu liderul.
    Daca tu crezi ca adeversarul are 3 mingi de meci, iar tu le anulezi fara sa clipesti si asta inseamna mental slab, faci o mare eroare.
    In plus ea are dureri permanente, glezna e afectata in mod evident.
    Se vede si la deplasare si la viteza serviciului, care a scazut cu cativa km fata de primul tur si fata de Shenzen.

    Toata lumea o lauda, fiindca chiar merita.
    Si nu e vorba doar de spectatori, ci si de specialisti.

  • adrian 22 ianuarie 2018 at 9:37

    marian burlacu are dreptate, dar nu 100%.
    e adevarat. intru-un sport in care dimensiunile si puterea fizica au de multe ori castig de cauza, trebuie sa remarcam si acesti „iepuri” de 1,55-170m , care au o incapatanare si rezistenta vecine cu irealul. pentru cele din wta, simona e scunda. tarie psihica, motivatie, anduranta fizica? elemente care pot face intregul dar, parerea mea este clara si definitiva: margareth court, lindsley davenport, serena, masha dopova, karolina pliskova-cateva jucatoare care confirma superioritatea neta a fizicului si masei musculare asupra acelor „iepuroaice speedy alert”.
    incerc sa fiu cat mai echidistant, nu un impatimit al simonei sau vreun patriot de mucava.
    respect valoarea simonei, determinarea ei, victoriile si infrangerile ei.
    totusi, simona si cele ca ea, au un trai greu pe teren, catre ele vin lovituri de cel putin 150-180 km/h. adica…fulgere. iar aceste fulgere sunt acompaniate de tehnica, determinare, incapatanare, incredere si putina trufie. acea trufie(pozitiva)pe care simona nu o are in adn-ul ei.
    e paradoxal: simona e o machedoanca, asezata, care nu vrea sa faca prea multe valuri de imagine.iar asta este gresit intr-un sport care, acum, cam si pe aceasta se bazeaza: pe imagine.
    simona este, din pacate, si imaginea lui daren cahil. acestea doua, combinate, fac un intreg linstit, fara violenta tactica sau psihologica pe teren.
    repet: continui sa admir eforturile simonei de a arata ca poti fi roman castigator cu o mentalitate australiana si adn de machedon. si aici nu e vorba de rasism. ci de realitatea zilnica din timpul meciurilor vitale.
    la buna revedere si multumesc celor care nu sunt de acord cu mine.

  • Lucian 22 ianuarie 2018 at 10:52

    Na c-ai dat-o-n bara dl ziarist cu comentatiile rautacioase si pesimiste si Simona a batut-o si pe japonezoaica!
    Matale tre’ sa intelegei ca e o competitie extrem de dura. Toate sunt bune. Si cu cat se apropie de finala vor fi adversare din ce in ce mai bune si mai puternice.
    Nu e vorba doar de forma fizica si de mental ci si de sansa…! Poti avea o zi mai putin buna dar te poti mobiliza mental sa dai totul si sa reusesti.
    Bravo Simona!

  • ValiP 25 ianuarie 2018 at 9:59

    acum, ca Halep a batut-o si pe Kerber, dupa ce a salvat doua mingi de meci, sper sa te lasi de comentat sport, mai bine ramai la fotografie!

Comments are closed.