Alin Buzărin despre debutul Simonei Halep la Australian Open: N-a fost o victorie mare, ci doar grea

 

”Victorie mare pentru Simona Halep!”. Ecranul telefonului primește un news allert cu acest conținut. Un site respectabil titrează astfel marți la prânz succesul numărului 1 mondial în fața numărului 61 în aceeași ierarhie WTA. Ce e așa măreț ca un lider mondial să învingă o adversară situată cu două pagini mai jos pe același ecran al telefonului?

Adevărul e că ne cam cuprinsese teama. Ana Bogdan pierduse în fața unei poloneze de 17 ani. Monica Niculescu ieșise și ea din cursă. Mihaela Buzărnescu ratase o victorie (acesta e termenul cel mai corect, victorie ratată) în fața lui Venus Williams, învinsă recent de Bianca noastră cu acte canadiene. Multora le-a fost teamă de acest debut al Simonei la Melbourne, cu eterna piază rea Kaia Kanepi.

Dacă o va durea spatele? Dacă nu va fi bine fizic după o pauză de partu luni? Dacă o bate iar Kanepi, cea care a bătut-o în primul tur și la US Open? Dacă, dacă, dacă…Și teama că Australian Open se va termina prea repede pentru noi! Sigur, mai e Irina Begu,, ajunsă în turul 2 prin forfaitul adversarei, dar ce șanse poate avea ea cu Petra Kvitova? Cam aceleași pe care le-a avut și Kaia cu Simona, minus recenta victorie directă.

Să fim rezonabili. Putea s-o bată pe Simona numărul 60, sau numărul 62, sau orice alt număr neașteptat, dar nu tot Kaia Kanepi. Ar fi ca și cum, la fotbal, la doar câteva luni distanță, Csikszereda mai scoate o dată pe Dinamo din cursă. Stilul de surpriză, de excepție cu tendințe de transformare în regulă. La tenis e mai greu să se întâmple una ca asta. Simona a bătut-o pe Kanepi greu, fără nimic glorios, dar a bătut-o și a eliminat-o. Kanepi nu trebuie să fie o piază rea, ci doar obstacolul din primul tur. Un obstacol mărunt, mai mărunt decît cele care vor urma. O victorie de serviciu, o stație în drum spre fazele înalte unde ne-o dorim pe Simona la acest prim Grand Slam din 2019.

Pe lngă grandoarea pe care ne străduim s-o conferim unei victorii obișnuite, ne mai paște și o altă tentație. Cea a compătimirii. Ne tot uităm pe tablou, tot împerechem și tot desperechem în drumul spre finala pe care ne-o dorim cu toții și constatăm îngrijorați cât de greu e traseul Simonei!

Dar cum l-am vrea să fie? Cu vreo două abaondonuri ale adversarelor, cu vreo preopinentă strecurată din calificări până spre optimi sau sferturi? E Australian Open, e Grand Slam, iar Simona e numărul 1 mondial. Această postură se onorează și se menține prin victorii indiferent de numele adversarului.

Știu, suntem pretențioși, dar Simona ne-a învățat, prin succesele ei, să fim așa. Hai Simona!