Alin Buzărin scrie despre câteva replici neașteptate după marea victorie împotriva Angliei Palma, pagina și inima

Mirel Rădoi a spus că prin evoluția din jumătatea de oră petrecută pe teren cu Anglia, Coman i-a dat o palmă că nu l-a titularizat încă de la primul meci și că de acum încolo Florinel se va regăsi obligatoriu în formula de bază. Fotbaliști care să vină de pe bancă și să fie decisivi în asemenea măsură (penalty obținut, plus două goluri din afara careului, când ne ardea buza mai tare și când aveam impresia că și dacă ducem scorul la 77-76, englezii ne vor egala în minutele următoare!) au mai fost și am mai văzut. Dar antrenori care să spună că au primit o palmă de la evoluția excepțională a rezervei introduse pe parcurs, nu prea! De aceea despre Mirel nu trebuie zis că va ajunge antrenor mare, pentru că deja e mare.

Ca să ajungi la nivel înalt în meseria asta, trebuie să știi fotbal, să ai inspirație, dar în primul rând trebuie să recunoști franc ce-ai greșit. Rădoi putea s-o bălmăjească, să justifice că a fost o alegere tactică, o strategie care miza pe prospețimea de final a lui Florinel. Nu, el a spus în cuvinte puține că a greșit nebăgându-l și că de-acum încolo o să-l bage. Se cuvine ca lucrurile simple să fie explicate tot simplu!

Și mai trebuie punctat despre Rădoi că înainte de a începe competiția, a apucat să declare că indiferent ce se va întâmpla, va rămâne pe banca selecționatei U21 pentru încă un ciclu de doi ani. Cunoscându-l tot mai mult meci după meci și zi după zi, putem să fim siguri că așa va fi! Leafa de antrenor la U21 e mică, poate la nivelul unei echipe nevoiașe de la coada primei ligi, dar dacă a apucat să spună că rămâne, va rămâne chiar dacă-l vor peți Real sau Barcelona. Așa e Mirel, ce zice, aia face!

Tot el a adăugat după victoria cu Anglia că România a scris încă o pagină de istorie, dar că încă n-a terminat cartea. Construcție semantică inspirată, care alungă ideea că fotbaliștii au un bagaj limitat de cuvinte și de idei. Mulți jurnaliști cu exercițiul cotidian al exprimării ar trebui să fie invidioși pe această propoziție.

Dacă Mirel Rădoi are vorbele la el la 38 de ani, Ionuț Radu surprinde reconfortant la doar 22! Să spui că acolo unde nu mai pot ajunge picioarele, ajunge inima, înseamnă chiar să ai acea inimă și s-o fi pus la treabă pentru a obține cu atriile și ventriculele ei acele plonjoane ireale cu care ne-a salvat pe final.

Această echipă U21 a României joacă foarte bine și vorbește excepțional!