ADIO FLORIN HALAGIAN! HRAZHESHTI VASCHEN HALAGIAN!

Astăzi, 12.08.2019, în plină vară, ne-a părăsit FLORIN HALAGIAN (în acte Florian Halagian, fără Vaschen care de fapt înseamnă floare în armenește), om important din lumea fotbalului românesc. Născut la 07.03.1939 la București, cel poreclit „Armeanu’” datorită originilor sale, ca fotbalist nu a rupt inima târgului, chiar dacă avea anumite calități de mijlocaș. Crescut la Dinamo București, unde a evoluat între 1950-1957 și 1963-1964, a trecut mai întâi pe la echipele adiacente acestuia, precum Pompierul București, 1958-1959, și Dinamo Pitești, 1959-1962 și 1965. A mai jucat la Petrolul Ploiești, în 1964, Minerul Baia Mare, 1964-1965, Politehnica București, 1966-1968, și Vagonul Arad, 1969. A totalizat în primul eșalon doar 58 de jocuri și 8 goluri. Meseria de antrenor, pe care a îmbrățișat-o de foarte tânăr, avea să fie cea care l-a transformat într-o vedetă a fotbalului autohton. Este printre cei mai tineri antrenori câștigători de titlu de la noi, în 1972 când a reușit acest lucru cu FC Argeș, având doar 33 de ani (fiind depășit doar de Gică Popescu care la primul său titlu cu CCA, în 1951, avea 32 de ani, și de Constantin Cernăianu, care acea aceeași vârstă la titlul cu Petrolul, din 1966). Deține un record care va fi greu de doborât, mai ales azi când antrenorii sunt schimbați ca ciorapii, având cele mai multe meciuri ca tehnician în Liga I, 898. A cucerit 3 titluri, 2 cu FC Argeș Pitești, în 1971-72 la debutul său ca antrenor, și în 1978-79, și unul cu Dinamo, în 1991-92. Se poate spune fără teama de a greși că și-a adus contribuția și la titlul Stelei din 1984-85, când a condus-o în primele 6 etape, el realizându-i de fapt campania de transferuri de la începutul acelui sezon. În total a antrenat pe prima scenă 12 cluburi: FC Argeș Pitești cel mai mult, FC Olt Scornicești, Steaua București, Universitatea Craiova, Victoria București, Dinamo București, Inter Sibiu, Național București, FCM Bacău, FC Brașov, Ceahlăul Piatra Neamț și Gloria Bistrița. A avut și funcția de antrenor federal, când s-a ocupat de loturile naționale, fiind chiar și la naționala mare un meci în care a fost folosit lotul olimpic, în 1979 (contra Ciprului), la cel olimpic în 7 jocuri (în 1979 și 1987-1988) și la cel U21 în 10 jocuri (1987, 1990 și 1995). De asemenea a condus echipe în cupele europene în 44 de meciuri, fiind pe locul 4 într-o asemenea ierarhie la nivel național. Antrenor emerit, a fost și lector la Școala Națională de Antrenori. Așadar se poate spune că a fost unul dintre cei mai mari antrenori din fotbalul românesc.

Dumnezeu să-l odihnească! Astvats nran hangstats’ni!