OPINIE / Narcis Drejan, despre meciul inventat și partida anulată de o nuntă, doar în Oltenia: Muică, suntem neam de piatră!

Oltenia le-a trăit pe toate în materie de fotbal, în special județul Dolj, inima fotbalului din regiunea celor 5 județe, unde perfectul simplu dă tonul în toată istoria Universității Craiova. Dar nu ne referim azi la Știința, deși clubul le-a trăit pe toate, de la antrenori numiți acum și demiși de suporteri după câteva ore, la finanțatori penali sau la tehnicieni umiliți și trimiși să antreneze copii, cu Dacia 1100 din partea clubului și zeci de povești demne de Zona Crepusculară.

Weekendul trecut, la Poiana Mare, o comună renumită pentru spitalul de psihiatrie, că așa ne spuneau și antrenorii, când eram mici, dar și profesorii la școală, uneori și părinții: “La ce tâmpenii spui, ești caz de Poiana Mare!”, “Bă, băiatule, dacă mai joci așa, sigur ajungi la Poiana Mare”, “Nu mai ai nicio șansă, ai dungă roșie pe buletin, ești de Poiana Mare!”. Cam astea erau peiorativele în Craiova comunistă și post-comunistă, de Poiana Mare nu scăpai niciodată. La fotbal, comuna n-a strălucit niciodată, chiar dacă Gigi Nețoiu s-a născut acolo, dar oamenii spun că omul ar fi luat-o corcora, de când i-a căzut un fier în cap, la un atelier auto, cel puțin așa ni-l descriau localnicii pe fostul finanțator al Craiovei și Dinamo.

Tineretul Poiana Mare a ajuns pe prima pagină a ziarelor de sport din Marea Britanie, pentru că echipa a refuzat să joace meciul cu Cârcea, din Liga a IV-a de Dolj, pentru ca jucătorii să meargă la nunta colegului lor, Deliu. Cârcea n-a vrut amânare, așa că a câștigat cu 3-0, dar băieții de la Poiana Mare erau fericiți. Dintr-o sinceritate pe care doar regiunea Olteniei ți-o dă, Poiana Mare a ajuns vedetă internațională, iar spre seară a apărut pe pagina de facebook a echipei o poză cu toți jucătorii, cărora le stă mai bine în tricouri de nuntași, decât în cele de fotbaliști, cu mesajul: “Am pierdut un meci dar am câștigat o familie! Casă de piatră!❤️⚽️❤️”. Oamenii au luat-o-n serios și au postat și un anunț, susținând că nu se poate juca fotbal, când ai o nuntă, familia e familie, domnule, în Oltenia, trebuie amânat și războiul nuclear dacă se unesc destinele.

Asta îmi amintește de cea mai tare poveste din zona Olteniei despre fotbal, pe care am trăit-o, era iarna lui 2002, început de decembrie, iar la Elită Dolj, Liga a V-a, jucau Avântul Dobrești și Rojiște. Era atât de frig, că în acea duminică am preferat să stau în redacție, deși observatorul, Mac Gârleșteanu, fost fotbalist al Craiovei, împrumutat la Scornicești cu Victor Pițurcă la începutul anilor 80, mă rugase să vin cu arbitrii la meci. A trecut etapa, iar luni mă duceam la AJF Dolj și culegeam rezultatele, direct din raportul de joc. Am ajuns la meciul de la Dobrești, 1-0 pentru gazde, care chiar aveau nevoie de cele 3 puncte. Plec frumos spre redacție, dar de la geamul instituției, pe strada Gheorghe Doja, din Bănie, lângă liceul Frații Buzești și stadionul Tineretului, Nicu Neagoe urlă după mine: Vinoooo, Drejaaaneeee, că am aici un mega subiect!

În biroul lui Nicu Neagoe era și arbitrul partidei de la Dobrești. Stătea cu capul în pământ, nu cred că avea mai mult de 20 de ani, tremura un pic, pentru că Nicu Neagoe avea un stil de a-i intimida pe toți, așa mic cum era, urla la arbitrii crescuți de el de ziceai că au făcut greșeala vieții. “Știți, eu sunt corect, domnule președinte, și vreau să vă spun că meciul de la Dobrești nu s-a jucat! Era foarte frig, iar domnului observator i s-a făcut milă de jucători și a zis: Hai, bă, care aveți nevoie de puncte? Gazdele? Trecem aici 1-0, a marcat…cine vreți, bă, să marcheze? Ilie! OK, Ilie, minutul 18 e bine? Dăm și 2-3 cartonașe galbene, trecem aici și ceva certuri, că e rivalitate și gata meciul! Noi mergem la o friptură, la o pomana porcului, bem o țuică și aia e, ne bucurăm de victoria gazdelor! Și ne-a zis să nu spunem nimic la AJF, domnul Gârleșteanu!”…

Se lasă liniștea în birou, Nicu Neagoe râde în pumni, apoi încep și eu să râd, la care șeful AJF: “Auzi, mă, dar ați mâncat bine?”… Arbitrul a fost mai sincer ca niciodată: “Foarte bine, domnule președinte! Au avut grijă de noi, au plătit baremul, ne-au dat și bani de drum!”. Ambele echipe au pierdut apoi cu 3-0 la masa verde, observatorul Gârleșteanu a fost exclus din AJF, iar tinerii arbitri au fost și ei amendați, că Nicu Neagoe nu ierta pe nimeni! Chiar dacă Mac Gârleșteanu a fost exclus din corpul de observatori AJF Dolj a rămas printre cei mai buni prieteni, țin minte că nu e lună să nu mă sune și să mă întrebe: “Mai știi ce ți-am zis când a debutat Messi? Că va ajunge cel mai mare fotbalist al lumii?”, iar eu îl tachinez: “Dar mai ții minte când ai inventat meciul ăla de fotbal de la Dobrești?”.

Oltenia fotbalistică se regăsește excelent în catrenul lui Virgil Carianopol și care răsună pe arena Ion Oblemenco de peste 40 de ani, prin vocea lui Tudor Gheorghe: “Muicăăăă, suntem neam de piatră / Când e vorba pentru vatră / Suntem pui de Brîncoveni / De panduri și de Jieni. Doar că în unele cazuri suntem de Poiana Mare!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *