Alin Buzărin scrie despre o necesară schimbare de stil a echipei naționale Cum facem să batem Norvegia și Suedia?

Nu există altă cale și nici altă matematică! Pentru a fi la Euro 2020 trebuie să învingem, la noi acasă, în orice condiții, Norvegia și Suedia. Altfel, cu un pas greșit în fața oricăreia dintre ele, cam alunecăm în afara calculelor calificării. Că doar n-o să câștigăm în ultimul meci al grupei, de la Madrid! Chiar dacă Spania va fi atunci calificată (deja cam e!), nu ne va face vreo concesie!

Ca să le învingem pe cele două nordice nu trebuie doar să jucăm cu totul altceva decât până acum, ci să privim fotbalul cu totul altfel decât l-am privit până acum. În această grupă și, în sens mai larg, în întreaga noastră istorie.

Nu punem la socoteală meciurile cu Malta, de la Ploiești și cu Feroe, din deplasare. Probabil că le vom câștiga, dar echipele mici ale grupei pierd pe linie cu toată lumea. Va trebui să batem Suedia, care ne-a învins cu 2-1 la Solna și Norvegia, în fața căreia am reușit un egal norocos la Oslo, după ce am fost conduși cu 2-0.

Pentru asta, va trebui să ne schimbăm optica asupra fotbalului. Să-l înțelegem și să-l interpretăm altfel decât până acum. Să facem într-un fel să nu mai fim atât de fricoși încât, în momentul trezirii noastre din somn, tabela să nu mai arate 2-0 pentru adversari (la fel s-a întâmplat și la Belgrad, în Liga Națiunilor, unde iarăși am revenit la 2-2). Nu putem câștiga dacă doar stăm cuminți în terenul nostru, dacă doar respectăm niște sarcini de joc ca pe canoanele bisericești și între timp e 2-0 pentru ei.

Trebuie să jucăm fotbal! Acel fotbal pe care-l practicăm doar pe niște porțiuni de meci limitate la minute sau, în caz fericit, zeci de minute. Trebuie să învățăm să avem mingea, să știm ce să facem cu ea. Pentru a avea mingea, trebuie s-o interceptăm. Să câștigăm dueluri. Să băgăm piciorul, nu să apărăm niște parcele de teren, cum am făcut aproape o oră cu Spania, dar și în deplasările din țările nordice.

Tactic, meciurile trebuie gândite altfel. Trebuie renunțat la strămoșeasca prudență, la teama de a nu greși, de a nu-l supăra pe selecționer, că nu ne mai cheamă. Trebuie convocați acei jucători încărcați genetic cu tupeu, cu dorință, cu răutate, cu știință de fotbal. Nu poate fi ignorat Mitriță, care se circumscrie cerințelor. Cu toată diferența de fus orar, e capabil să facă în atac mai mult decât Deac sau Maxim. Nu poate fi lăsat deoparte Florinel Coman, a cărui neselecționare mă pune în nedorita postură de a fi de acord cu Gigi Becali.

Ne va fi foarte greu, e foarte probabil ca măcar primul dintre aceste meciuri, cel cu Norvegia, să-l jucăm fără spectatori. E o situație pe care Federația o privește profesoral, invocând indisciplina genetică a neamului și lipsa de educație. De acord, ele există și se manifestă, deranjant, la tot pasul în societate. Dar dacă organizezi bine meciul, dacă ameninți firma de pază cu rezilierea contractului în cazul unor incidente cum au fost cu Spania, dacă faci controale amănunțite la intrarea în stadion, poate că nu se mai întâmplă astfel de lucruri.

Revenind la fotbal, ca să batem Norvegia și Suedia trebuie să prindem acele zile faste în care ne iese totul, trebuie să-i aducem ajutoare lui Pușcaș în atac, și, chestiune esențială, să nu ne transformăm mijlocașii într-o a doua line de fund, plasată cu câțiva metri mai în față. Ulciorul lui 0-2 reparat pe parcurs a mers deja de prea multe ori la apă!