Alin Buzărin scrie despre noul selecționer U21 Mutu-antrenor, pedagog, diriginte

Un material amplu cu Adrian Mutu, inclusiv un interviu cu acesta, veți putea citi în revista 100% Sport, numărul care va apărea la începutul lunii februarie. Până atunci se cuvine o trecere în revistă a scurtei perioade petrecute de proaspătul nominalizat în noua funcție.

Cât de ”antrenor” e?

E greu de spus. La puțini ani după ce-a agățat ghetele în cui, Mutu are încă CIP-ul fostului mare jucător în stare de funcționare. În sensul că înțelege perfect fotbalul, îi știe toate chichițele, dar există pericolul de a pretinde elevilor săi să facă pe teren exact ce făcea el pe vremuri. Ar fi excepțional ca Adi să aibă la selecționata U21 unsprezece jucători de valoarea fotbalistului Mutu și ar fi foarte bine și dacă ar avea măcar doi-trei la acel nivel. Neavându-i însă, va trebui să se adapteze și să priceapă el primul, înaintea tuturor, că la această categorie de vârstă deprinderile și personalitatea sunt încă în formare, iar fluctuațiile de la un meci la altul pot fi mari. Experiența românească de la Voluntari, când a scăpat de retrogradare abia la penalty-urile de departajare ale barajului, îi poate fi folositoare. Despre perioada arabă a carierei sale e greu de spus ceva ,la echipa secundă a unui club din Golf salariul e întotdeauna o componentă mai importantă decât profesiunea în sine.

Exemplul Rădoi

Nu se știe cât va sta Mutu la selecționata U21, dar în fiecare clipă a mandatului va fi comparat cu predecesorul său. Mirel a fixat ștacheta foarte sus, a ridicat nivelul pretențiilor și orice tentativă de a evita comparația Rădoi-Mutu e sortită eșecului. N-ai cum să nu recurgi la această comparație, lucrurile sunt prea proaspete ca să nu-ți revină mereu în minte. Ca dovadă că imediat după numire, Mutu a luat urma antrenorului primei reprezentative și a plecat în Spania, să vadă nivelul selecționabililor de la cluburile care se pregătesc pe pământ iberic. Există tentația copy-paste după Rădoi, fără a fi nimic rău în asta.

Partea didactică a meseriei

Mai în glumă, mai în serios, Mutu a făcut comentarii referitoare la freza fistichie a dinamovistului Moldoveanu. Dându-se ca exemplu negativ pe sine, cu suficiente extravaganțe la vârste fragede, dar și după aceea. Exemplul personal e bun, contraexemplul personal s-ar putea să fie și mai bun. Dar axându-te pe acest gen de detalii, s-ar putea să-ți scape esențialul. Și s-ar putea să pici cumva într-o desuetitudine didactică. Într-o vreme în care Vidal joacă într-o echipă care promovează mereu decența, Barcelona, etalând acea creastă excentrică, vremurile în care regretatul Halagian nu-și primea elevii la antrenamente dacă nu erau bărbieriți corespunzător par rămase cu mult în urmă. Azi antrenorul e tot mai mult antrenor și tot mai puțin pedagog, diriginte, educator. Inclusiv un riguros ca Anghel Iordănescu a trebuit să accepte să aibă la dispoziție 22 de jucători blonzi și un antrenor, el însuși, tuns la chelie. De-atunci au trecut mai bine de două decenii și nimeni nu mai comentează că Messi și-a lăsat barbă sau că, mai nou, Cristiano Ronaldo are un moț în vârful capului. S-au schimbat vremurile, ordinea importanței lucrurilor e cu totul alta.