Opinie | Alin Buzărin scrie despre speranțele noastre mari la Australian Open

Am stat până la 4 dimineața, am văzut cap-coadă meciul cu Elise Mertens. O excelentă demonstrație a adevărului universal că viața merge înainte, venită la doar câteva ceasuri după aflarea morții lui Kobe Bryant. O pledoarie a forței și vitalității sportului, într-o zi în care, cu câteva ceasuri mai devreme avusese loc un spectacol similar. Finala de handbal Spania-Croația. Sunt evenimente care te pun pe gânduri, în calitatea ta de mare consumator de fotbal. Aceste momente arată că deși fotbalul e Rege pe Planetă, mai există și altfel de manifestări princiare.

La început de 2020 Simona debordează de energie. E reconfortant de tonică, de mobilizată, de concentrată. Are foarte puține momente de relaxare, se adună excepțional din punct de vedere mental. În primul set, la 5-4 pentru ea, a ratat trei mingi de set. Altădată, acesta ar fi fost un prilej de crâncenă enervare, de azvârlit cu racheta, de bombănit, de aruncat priviri deznădăjduite. Imediat după acele trei set-ball-uri irosite, Simona și-a ”dovedit” adversara în cel de-al patrulea. La fel, pe la jumătatea setului doi, a avut câteva momente dificile, de oarecare scădere în joc. S-a adunat imediat și a revenit cu o forță care nu i-a lăsat nicio șansă belgiencei, o jucătoare nu doar aprigă și ațoasă, ci și posesoarea unui tenis de evidentă calitate.

Să fim realiști și să spunem că după o a doua jumătate de 2019 destul de palidă (puține realizări în toamnă, după extraordinarul triumf din iulie, de la Wimbledon) nu ne așteptam s-o vedem pe Simona la acest nivel excelent în prima lună a lui 2020. Ne-a surprins plăcut și, probabil că în spatele excelentei sale forme se află și Darren Cahill. Niciun set pierdut până în pragul ”sferturilor” e un argument suficient pentru a spera s-o mai vedem pe teren până sâmbătă, când e finala.

Chiar dacă mingea de tenis e mult mai mică decât cea de fotbal, ea e tot rotundă. În sensul că se poate întâmpla orice surpriză. Dar la nivelul pe care am văzut-o pe Simona, cel puțin în meciul cu Mertens, e greu de crezut că ea ar putea avea emoții cu estona Anett Kontaveit, în sferturi. Și nici în semifinale, unde probabil c-o va întîlni pe Muguruza. Altădată, piază rea pentru Simona, dar acum aflată la o distanță evidentă în urma compatrioatei noastre. Cum pe partea cealaltă de tablou numele mari cad pe capete (ultima, Kerber), putem să ne pregătim pentru finala de sâmbătă!

Abia atunci va fi greu, pentru că probabil dincolo de fileu  va  fi Asleigh Barty. Nu doar numărul 1 mondial, ci și favorita publicului gazdă australian. Dar de lunea viitoare încolo, Simona va urca și ea pe locul doi WTA, ceea ce înseamnă că o finală Barty-Halep va însemna duelul celor mai bune jucătoare ale lumii. Un fel de clasic al tenisului la care, sinceri să fim, prin septembrie-octombrie ne-ar fi fost destul de greu să ne gândim.

Hai Simona, atenție mare în sferturi și semifinale, forță și noroc (nu se poate fără el) în finală!

Sursa foto – WTA

Alin Buzarin

Editorialist 100% Sport

facebook: Alin Buzarin

e-mail: alin.buzarin@100sport.ro