Alin Buzărin scrie despre meciul de Fed Cup România-Rusia Ce înfrângere frumoasă!

Ce-ar fi fost weekend-ul de la Cluj cu Simona Halep, dar și cu Pavliucenkova sau Kuznețova? E greu de imaginat, dar și așa, fără ele, a fost frumos. A căpătat sens un meci în care nimeni nu ne dădea vreo șansă. Sigur că până la urmă tot în barajul de supraviețuire mergem, la fel ca și dacă am fi cedat primele partide fără să câștigăm vreun set sau vreun game. Dar jucătoarele noastre s-au agățat de orice firicel de șansă, scriind povestea unei înfrângeri care înainte să ne necăjească, ne-a dat nu doar adrenalină, ci și speranță pentru viitor.

Halep

Da, n-a venit și a spus mai demult că nu vine, indiferent de lungimea traseului pe care urma să-l aibă la Australian Open. Puteam bombăni la decizia ei doar dacă la Melbourne ar fi mers doar un tur sau două. Cum a ajuns la AO până în semifinale, n-avem ce-i reproșa. Vedetele rusoaice enumerate mai sus au boicotat Fed Cup fără să-și propună, niciuna dintre ele, succesul la Antipozi. În plus, garantează cineva că dacă venea Simona depășeam Rusia? Nu doar pentru că sportul e mereu plin de surprize, ci și fiindcă cel mai bine clasată jucătoare rusoaică, Aleksandrova, 28 WTA, a fost totuși la Cluj, iar Kudermetova, a doua rachetă a lui Igor Andreev, loc 38, nu stă nici ea foarte rău.

Plutonul doi

Am opus Rusiei un fel de garnitură secundă. Ana Bogdan a fost mereu o soluție de rezervă, Gabriela Ruse nici măcar atât, iar despre Jaqueline Cristian (în foto) trebuie să mărturisim, cei mai mulți dintre noi, privitorii ocazionali și doar patriotarzi de tenis, că nici nu auziserăm. Dar adrenalina de care vorbeam mai înainte a fost adusă tocmai de Ana și de Jaqueline, ajunse, iată, primele două rachete ale României. Ele au fost cele care ne-au bucurat și ne-au făcut să sperăm. Dacă Ana Bogdan are deja 28 de ani, nu putem să nu ne gândim că la 21 de ani ai Jaquelinei, Simona Halep nu era mai sus decât bruneta școlită la Academia lui Bolletierri.

Segărceanu

Parcă de-o viață la marginea terenului, eternul nostru căpitan nejucător (ba la Fed Cup, ba la Cupa Davis, la băieți) ține parcă să ne facă să uităm că acum aproape patru decenii era și el un fel de… Jaqueline Cristian, atunci când îl învingea fabulos pe marele argentinian Clerc și-l întindea serios pe și mai marele Vilas. Pentru cei mai tineri, Florin pare doar un selecționer (în măsura în care termenul se poate translata din fotbal în tenis), cu alegeri ciudate (vezi perechea trimisă în teren la dublu), un fel de Christoph Daum al fileului.

Boc

Dacă ne uităm pe calendar și vedem că în câteva luni vin alegerile locale, prezența lui Emil Boc în primul rând al tribunei, cu acea imensă tobă în brațe, pare cumva explicabilă. E ușor de tras concluzia că politicienii sunt toți o apă și-un pământ. Dar edilul de sub Feleac a fost în același loc, cu același tricou galben și cu aceeași tobă, și cu alte prilejuri, când alegerile nu erau atât de apropiate. A mers și în deplasări, în Cehia, în Franța, când televiziunile de-acolo, care filmau și produceau meciurile, habar n-aveau că au de-a face cu primarul unui oraș important din România, ci credeau că e vorba doar de un suporter spectaculos, uneori mai gălăgios decât o cere decența și concentrarea tenisului. De aceea, apropierea de echipa de Fed Cup a acestui veritabil Manolo mioritic al fileului pare mai degrabă sinceră decât electorală.