OPINIE / Alin Buzărin scrie despre noul Campionat European: Românii, Euro 2020 și Euro 2021

Cu riscul ca noi, românii, să ne fi făcut de puțin râs organizatoric (suntem predispuși la asta, ne-am cam obișnuit să râdă lumea de noi), era mult mai bine ca Euro 2020 să se fi disputat în 2020, nu în 2021. Așa s-ar fi și întâmplat, dacă n-ar fi venit nenorocita de pandemie.

Când citiți aceste rânduri, la început de aprilie, în condiții normale (încercăm să ne reamintim ce-or fi acelea) meciul cu Islanda se va fi disputat deja, ca și cel, atât de dorit de noi, cu Ungaria sau Bulgaria. Nimeni nu știe dacă echipa României se va fi calificat la Turneul Final, după cum nimeni nu știe dacă ea va reuși această performanță în iunie, conform reprogramării. Și iarăși nu se știe dacă va fi cu putință ca barajele să se dispute atunci, dar să sperăm că da!

Nopțile albe

Să nădăjduim, am spus, din toată inima că se va juca la Reykjavik în iunie. Ceea ce va însemna că până atunci, în cele două luni care mai sunt, molima va trece, iar viața va reintra în normal.

Toată această nenorocire, pe care n-a dorit-o nimeni, ne-a oferit o șansă în plus. Aceea de a juca în Islanda la început de iunie, nu la final de martie. De a nu ne mai îngrijora ce zăpadă mai e sub prelata vikingilor, de a nu mai studia, preocupați, buletinul meteo. La început de iunie, acolo, aproape de Cercul Polar, sunt nopțile albe. O frumusețe! Nu se întunecă (aproape) deloc, iar temperatura e plăcută, 15 grade, poate chiar și 20. Deci am scăpat de tot ce ține de iarnă, mergem la Reykjavik în cea mai propice perioadă pentru fotbal din tot anul.

Vom fi „în priză”?

Probabil că vom fi. Dacă fotbalul reîncepe spre final de aprilie, înseamnă că până atunci se vor disputa măcar vreo șase etape, care vor anula pauza nedorită de nimeni din martie, din mijlocul sezonului. Nu doar selecționabilii „interni”, ci și cei (majoritari) din alte campionate vor avea iarăși tonus, după neplanificata întrerupere. Dacă pandemia ar fi fost o joacă sau doar o sperietură (ce mult ne-am fi dorit să fie așa!), iar competițiile s-ar fi oprit doar pentru vreo săptămână, probabil că barajul s-ar fi jucat la data stabilită și probabil că ne-ar fi prins cam nepregătiți.

Echipa, ca echipa, dar cu restul detaliilor ne calificăm?

Din tot acest necaz, primește o șansă de reabilitare și partea organizatorică a Europeanului, cea care ne privește în mod cert. Găzduirea de către noi a competiției e certă, doar calificarea noastră e în dubiu.

Sigur se termină până atunci, până în iunie 2021, arena din Ghencea, aflată deja la stadiul montării scaunelor. Probabil că vor fi gata și stadioanele din Giulești și de la Arcul de Triumf. Nu se va juca Europeanul pe ele, sunt luate în calcul doar ca baze de antrenament, dar cu Euro la locul lui inițial, în iunie 2020, am fi fost puși în neplăcuta situație de a ne trimite adversarii să se antreneze pe la Buftea, pe la Mogșoaia, pe la Chiajna. Pentru antrenamentele Olandei, Austriei și Ucrainei (ele vor veni la București), poate că ar fi fost bune și acele arene minuscule, dar cuvântul nostru de oameni serioși ar fi fost tăgăduit. Am fi fost în postura de a nu fi făcut ceea ce am fi promis că facem.

Tren, metrou, ce-o fi!

O mare șansă de a fi gata primește și acel mijloc de transport menit să lege Capitala de Aeroport. Nu contează dacă se numește tren sau metrou, ci e important la ce folosește. La dusul zecilor de mii de suporteri în oraș și apoi, după consumarea competiției, la un transport civilizat al românilor, demn de o Capitală decentă a mileniului trei. Când vom pleca din țară pentru câteva zile, nu ne vom mai preocupa să ne lăsăm mașinile prin curțile diverșilor misiți care au împânzit Otopeniul și oferă acele jenante și nemaiîntâlnite altundeva în lume „long term parking”, ci ne vom sui cu trolerele într-un mijloc de locomoție civilizat, care să ne lase la destinație fără prea multă bătaie de cap.

Toate rămân aici

Că s-o antrena Austria în Giulești sau Ucraina în Ghencea, după ce se termină competiția, UEFA nu ne ia stadioanele să le care la Nyon, ci ni le lasă nouă să ne bucurăm de ele. După cum și acel tren rapid cu destinația Otopeni tot al nostru rămâne.

Și cum UEFA a decis ca turneul să se numească tot Euro2020, chiar dacă se va disputa în 2021, am scăpat de o corvoadă. Aceea de a schimba acel ornament floral din sensul giratoriu de la Piața Presei. Ar fi trebuit să schimbăm cifra finală, 0 cu 1. Nu mai e nevoie, dar sigur ne-ar fi fost greu.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *