OPINIE/Alin Buzărin scrie despre cum nu ne asumăm niciodată vreo răspundere: Nu suntem chiar toți vinovați!

Acel ”vinovați suntem cu toții”, rostit de Nelu Tătaru când bolnița de la Piatra Neamț încă fumega, riscă să atingă în celebritate epocalul ”Altă întrebare…” produs de clasicul Iordache. Nu mai contează culoarea politică atunci când e să intri în istorie pe ușa dindărăt!

Ce-i drept, stupidul ”altă întrebare” te făcea să râzi, pe când acest ”vinovați cu toții” doar enervează. Expresia face parte din limba de lemn a banalului planetar, a aflării verbale în treabă, a tristeții generalizate deopotrivă deasupra tuturor, a neîndrăznirii de a identifica punctual ce e bine și ce e rău.

Zicem că suntem cu toții vinovați, băgăm nasul în mască și așteptăm resemnați să se stingă și ultimul fir de zegras de la ultima saltea. Adică suntem cu toții vinovați pentru că nu ne organizăm, pentru că nu luăm măsuri cu viața noastră, pentru că ne place să răspundem întotdeauna colectiv, niciodată individual.

”Vinovați suntem cu toții” a cam zis, fără să se exprime însă chiar așa, și președintele țării. Când țara ardea, la propriu, la Piatra Neamț, dumnealui făcea compuneri pe Facebook, în care scria fără să spună nimic. Pe vremuri, când cu cutremurul din `77, mult-hulitul Ceaușescu anula întâlniri cu șefi de state (fie ele și africane) și se întorcea val-vârtej din Nigeria, să vadă dacă mai e careva viu sub ruine. Acum scriem pe Facebook, din căldura căminului, în papuci comozi și cu gânduri, pe cât de banale, pe atât de contraproductive.

O să întrebe cititorii ce naiba de legătură are toată această dizertație cu sportul, că doar oamenii din poza de mai sus, Iohannis și Tătare, nu trag la poartă. Nu trag, e adevărat, dar legătură tot are.

În sensul că toată viața noastră înconjurătoare e total lipsită de răspunderea precisă și punctuală.

În sport, în fotbal, slavă Domnului că încă n-am avut astfel de dezastre. Dar, dacă la necazuri mult mai mici, cum ar fi înfrângerile și necalificările, nu apare nimeni să-și asume ceva, e sigur că asta nu se va întâmpla nici la nenorociri mai mari.

Se mai poartă acel discurs de mironosițe false, ”la înfrângeri întotdeauna e vinovat antrenorul” sau ”la contraperformanțe, președintele e primul răspunzător”, rostit chiar de către cei în cauză, deprinși să vorbească despre ei înșiși la persoana a treia.

Dar asta nu înseamnă asumare. Să-ți asumi înseamnă să pleci după ce-ai greșit!

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *