Opinie / Daniel Nazare, despre Liga 1: Prea mulți nervi, prea puțin fotbal

Nervii lui Flavius Stoican îmi amintesc de frustrarea lui Mircea Lucescu, la Rapid prin 1998. Il Luce nu putea justifica sportiv egalarea Stelei din ultimul minut, invocând un fault în propriul careu la Fane Nanu, după ce roș-albaștrii realizaseară vreo 10 pase din care s-a născut golul cu tibia al lui Ciocoiu. Să te legi de un aut sau un fault, petrecut cu vreo 30 de secunde anterior golului, mi se pare cam mult.

E ca și cum ai produce un accident rutier, invocând faptul că ai plecat prea tărziu sau prea devreme de acasă. Dacă plecam la fix, nu se mai întîmpla.

Atitudinea clubului din Copou a fost însă exemplară: i-a acordat un ultim avertisment propriului antrenor, afirmând într-un comunicat de presă că „echipa are nevoie de antrenor pe banca tehnică”. Dacă la fel ar proceda și oficialii Astrei cu Edi Iordănescu, cei ai Clujului cu Dan Petrescu, am merge înainte. Dacă la Comisia de Arbitri, domnii președinți, Vassaras sau Deaconu, ar ieși în public și ar recunoaște anumite erori și doza exagaretă de aroganță a unor cavaleri poate că situația n-ar fi atît de tensionată. Dar toți vor să arate că au mușchi, că au dreptate și că nimeni nu e ca ei.

OPINIE Care este parerea jurnalistului Daniel Nazare despre conflictul Alibec – FCSB

Nu sunt fanul arbitrilor, cu puține excepții, dar nici nu pot tolera atitudinea sfidătoare a unora dintre ei. Ai senzația că ei sunt stăpînii de pe gazon, în condițiile în care mai multe persoane participă la spectacolul, dacă există, de pe teren. Am înțeles că nu e treaba arbitrilor că antrenorii urmează să fie concediați după rezultate slabe, dar dacă sîngele iese din tibii, au și ei vreo responsabilitate? O stabilește cineva, dacă e să ne referim la domnul Rădulescu?

OPINIE Care este parerea jurnalistului Daniel Nazare despre războiul civil de la Dinamo

De fapt, CCA copiază modelul FIFA și UEFA: cine greșește este delegat în continuare. Iar cavalerul crede atunci că totul este permis. Uitați-vă câte erori comit, dau două exemple simple, turcul Cakir și neamțul Aytekin, iar ei sunt în continuare delegați prezentați ca mari modele în domeniu.