Adina Salaoru: ”Mă bucur că riscurile pe care mi le-am asumat au avut final pozitiv”

Născută în Miercurea Ciuc, Adina Salaoru (28 de ani) este una dintre româncele legitimate la CSM Volei Alba Blaj. Iar jucătoarea care a mai evoluat pentru CSU Medicina Tg. Mureș nu este chiar oricine, ci căpitanul acestei formații. O sportivă respectată în ”Mica Romă” și care a avut o contribuție importantă la obținerea celor 4 victorii ale formației din Transilvania în ediția 2017/2018 a Ligii Campionilor. Un prilej tocmai bun pentru a lega un dialog cu Adina despre succesul (3:2) și meciul dramatic cu ASPTT Mulhouse (Franța), dar și despre partidele viitoare din cea mai importantă competiție continentală intercluburi.

”100% Sport”: Volei Alba Blaj a reușit o serie de 4 victorii din 4 posibile în Liga Campionilor. Ceea ce nu a mai reușit nicio altă echipă românească de volei în această competiție. Care e secretul acestor reușite? Sau secretele…

Adina Salaoru: Mă bucur că am reușit anul acesta să câștigăm mai multe meciuri în Liga Campionilor, spre deosebire de anii precedenți. Și că avem o șansă reală să ne calificăm în etapa următoare a acestei competiții. Nu cred că există alte secrete în afară de cele pe care le știm deja: multă muncă și un dram de noroc care poate ține de intuiție, de inspirație sau/și de context.

Ați câștigat mai greu decât ne așteptam cu Mulhouse, acasă. Ce s-a întâmplat de ați avut acea pornire… diesel? Ați resimțit oboseala după seria de meciuri grele pe care le-ați avut în ultimul timp?

Meciurile grele, mai ales atunci când sunt jucate în etape consecutive, pot aduce beneficiul acomodării cu starea de a fi mereu pregătit, motivat, concentrat, știind că ai în față un adversar capabil să te învingă, dar pe de altă parte sunt un factor de oboseală și uzură, dacă privim lucrurile pe termen lung. Luna februarie a fost și este în continuare una cu multe meciuri de calibru pentru noi. Mulhouse este un adversar dificil. De altfel, acest lucru s-a văzut și în primul meci disputat. Cred că unul dintre capitolele la care franțuzoaicele sunt foarte bine pregătite este apărarea și acest lucru pune în dificultate orice adversar. Mă bucur că am reușit să transformăm în puncte avantajele noastre și să câștigăm în final.

Și cu ochiul liber, dar si din punct de vedere statistic, se observă ca Blajul are și individualități, dar mai ales o echipă omogenă. Revenirea de miercuri seară s-a datorat și apariției tale decisive, la fileu, pe final de meci. Îți place să-ți asumi riscuri? În sensul de a ataca în momente când orice eroare poate să fie fatală echipei tale.

Mereu am mizat pe coeziunea echipei ca factor determinant în câștigarea meciurilor dificile, fără însă să diminuez importanța individuală a fiecărei jucătoare. Este destul de dificil să alegi în momentele cheie din timpul unui joc între siguranță și risc. În momentele dificile ale unui meci. Sunt sigură ca toți jucătorii, la fel ca mine, își doresc să reușească să facă alegeri riscante și precise, în ciuda antinomiei dintre cele două. M-am bucurat că am reușit să contribui la această victorie și că riscurile pe care mi le-am asumat au avut final pozitiv.

Mai aveți două partide în grupele Ligii Campionilor, următoarea fiind tot la Sibiu, contra polonezelor. Ați câștigat în deplasare. Cum vezi acest meci? Va fi la fel de greu ca acela contra lui Moulhouse? Sau vă veți lua măsuri de siguranță pentru a evita emoțiile din întâlnirea cu gruparea franceză?

Cred că fiecare meci are dinamica lui. Îmi este greu să dau un verdict clar în privința rezultatului. Știu doar că îmi doresc să reușim un rezultat similar celui din Polonia sau chiar mai bun. În Liga Campionilor lucrurile sunt destul de echilibrate. Avem în față adversari cu potențial, care se pregătesc serios, la fel ca și noi, pentru meciurile următoare. Așa că nu mă aștept la o victorie facilă.

Ești născută în Miercurea Ciuc, un oraș cunoscut la noi mai mult pentru hocheiul pe gheață. Cum ai descoperit voleiul?

Voleiul în Miercurea-Ciuc a fost oaza din hochei și din alte sporturi de iarnă (patinaj) care se practică preponderent acasă. Am avut noroc cu domnul Pogonyi Gheorghe, căruia vreau să îi mulțumesc pentru formare, care a reușit să motiveze generații întregi de sportive să practice voleiul. Pogonyi Gheorghe este un foarte bun tehnician și psiholog, care a reușit să ambiționeze o echipă mică, una care nici măcar nu avea douăsprezece jucătoare în lot, să câștige medalia de bronz la Juniori I în 2008.

Ești și componentă a naționalei. Una care, din nefericire, nu s-a calificat la CE… Ți-ai propus anumite obiective și legate de echipa României? Se vorbește acum despre o posibilă organizare a Campionatului European la noi în țară.

Ratarea calificării la Campionatul European a fost una dintre cele mai mari dezamăgiri ale carierei mele, în special pentru că veneam după o victorie împotriva Ungariei (3:0) și că reușisem să câștigăm inclusiv un set pe terenul advers. Și cu echipa națională îmi doresc să reușim să ne calificăm la Campionatul European următor. Totodată îmi doresc ca echipa națională să investească în tânăra generație, care a dovedit în competițiile internaționale din ultima vreme că are potențial. Mi-aș dori ca România să nu aștepte prea mult în schimbarea generației așa cum și noi am așteptat la rândul nostru. Un Campionat European organizat la noi înseamnă, mai presus de calificarea României, găzduirea unui eveniment de o amploare extraordinară, care și aduce greutate țării noastre în plan voleibalistic. În plus, atât pentru sportivul de performanță, cât și pentru spectatorul care iubește acest sport, organizarea unui astfel de eveniment înseamnă șansa de a urmări volei de calitate, în primul rând, și de a-i vedea, în carne și oase, pe cei mai buni voleibaliști din Europa sau chiar din lume.

Foto: cev,lu

Volei Alba Blaj a bifat a 4-a victorie în Liga Campionilor!