OPINIE / Marian Burlacu scrie despre naționala de rugby: Tot răul poate să fie spre… bine

Șansele ca echipa de rugby a României să se califice direct la Cupa Mondială de anul viitor, din Japonia, sunt infime. Dacă nu egale cu 0. Spania joacă duminică în Belgia și o victorie a ei, probabilă, va trimite naționala noastră în recalificări (Play-Off). Acesta e motivul (anunțat) pentru care Lynn Howells și-a prezentat deja demisia, alături de Massimo Cuttitta și Rob Moffat. Neîndeplinirea obiectivului. Adică ratarea calificării directe după ce a fost ratată și aceea prin clasarea pe locul 3 în grupă la ediția din 2015 a Cupei Mondiale (atunci ne-am propus două victorii, cu Canada și cu Italia, reușind doar una)… De fapt, în spatele acestei decizii se află faptul că imaginea echipei de rugby a României a fost șifonată de eșecurile din Germania (2017) și din Spania (luna trecută). Paradoxal, însă, o calificare a României după ”barajul” din iunie, cu Samoa, ar putea avea avantajele ei.

Spuneam că necalificarea directă afectează blazonul Stejarilor. Și acesta în contextul în care, după Cupa Mondială din 2015, oficialii Federației Române de Rugby, precum și Octavian Morariu, președintele Rugby Europe, forul continental, au pledat pentru includerea naționalei noastre în Six Nations, alături de Georgia, prin extinderea competiției. Ori, când pierzi cu Germania, iar apoi și cu Spania, reprezentantele unor națiuni de valoare mai mică decât a noastră, nu mai poți pretinde să intri în clubul restrâns al elitei rugby-ului din Europa. Pe de altă parte, o calificare directă ducea naționala noastră în postura de a juca meciul de deschidere a Rugby World Cup 2019, cu Japonia. Așadar, s-a ratat și ”o lovitură de imagine” pentru Stejari.

Dacă s-ar fi calificat în urma clasamentului final din Rugby Europe International Championship, România ar fi ajuns în Grupa A la turneul final al Cupei Mondiale din 2019. Ocupând poziția Europe 1. Dacă se va califica printr-o victorie în fața Portugaliei, iar apoi în ”barajul” (tur-retur) cu Samoa, România va juca tot în Grupa A. Din poziția ”Play-Off Winner”. Adversarii vor fi aceeași. Doar ordinea meciurilor va fi diferită. Mai mult decât atât, dacă s-ar fi calificat direct, România ar fi putut să dea peste… Samoa la Cupa Mondială din Japonia. Samoa, care ar fi pornit favorită în ”barajul” cu Spania (dacă România s-ar fi calificat direct). Ceea ce ar fi însemnat altceva, Samoa fiind, spre deosebire de Spania, o formație care se califică mai mereu la Rugby World Cup.  

Din punct de vedere sportiv, însă, participarea la Cupa Mondială din poziția echipei care va câștiga (să sperăm că așa va fi) ”barajul” cu Samoa (pe 2 iunie, la București, și pe 16 iunie, în deplasare), poate avea un avantaj. Și anume programul (ordinea meciurilor) ceva mai bun în Japonia 2019. ”Play-Off Winner”-ul nu va evolua în prima rundă. Ceea ce înseamnă că staff-ul tehnic va avea prilejul să-și studieze adversarii. România ar urma să debuteze în 24 septembrie, contra… Spaniei. O echipă care ar juca meciul de deschidere a competiției, în 20 septembrie. Ceea ce înseamnă că, în timp ce Stejarii vor fi odihniți, nejucând niciun meci, ibericii vor beneficia de doar patru zile pentru a se reface. Plus un drum de la Tokyo, unde are loc ”deschiderea”, până la Kumagaya. Un drum care, deși nu este deloc lung (56 km), ar presupune schimbarea hotelului cu tot ce derivă din asta.

În meciul al doilea, în 30 septembrie (la 6 zile după partida cu Spania), România ar urma să înfrunte Scoția, la Kobe. Scoția, adică formația împotriva căreia Stejarii au făcut un meci foarte bun la Cupa Mondială din 2011 (24-34). Scoția, o echipă valoroasă, imprevizibilă, dar și inconstantă. Altfel spus, o echipă care nu este invincibilă. Pentru a câștiga, însă, în fața ei ești obligat să joci la intensitate maximă 80 de minute din 80 (în Noua Zeelandă, România a condus cu 10 minute înainte de final…). Spania, în schimb, va disputa un al treilea meci în interval de doar două săptămâni, în 3 octombrie, contra Irlandei, câștigătoarea din acest an a Turneului celor 6 Națiuni.

Dacă va fi în poziția ”Play-Off Winner”, România va disputa meciul cu numărul 3 în 5 octombrie (la cinci zile după partida cu Scoția), în Toyota City, contra Japoniei. De data aceasta, naționala noastră se va afla în postura ibericilor. În sensul că va avea un timp scurt de refacere. Ceea ce poate să fie o problemă. Spania, în schimb, își va încheia participarea contra Scoției, în 9 octombrie.

Din poziția ”Play-Off Winner”, România va disputa meciurile pe care le poate câștiga, cu Spania și Japonia, la o diferență de 11 zile unul față de celălalt. Ceea ce ar permite staff-ului tehnic al naționalei să odihnească anumiți jucători cheie, nefolosindu-i în partida cu Scoția. La ediția din 2015, de pildă, n-a fost posibil așa ceva, România jucând partidele cu Canada și cu Italia, una după cealaltă, la interval de 5 zile. Ceea ce și-a pus amprenta asupra rezultatului înregistrat cu peninsularii. 

În sfârșit, România ar urma să joace ultimul său meci în 12 octombrie (la 7 zile după întâlnirea cu Japonia), la Fukuoka, contra Irlandei, o formație pe care, deși am făcut mai mereu meciuri bune împotriva ei, este greu să o învingi (în întreaga istorie a disputelor sale cu ”verzii”, naționala noastră a reușit, în 1980, doar un egal, 13-13, însă într-un meci ce nu contează în palmares, adversarii evoluând atunci sub titulatura Ireland XV).

Așadar, în opinia mea, venind din ”baraj”, România ar putea obține (cel puțin) o victorie, contra Spaniei. În primul său meci la Rugby World Cup 2019. Iar la ultimele ediții ale competiției, Stejarii au făcut mai mereu meciuri bune la debut, deși nu au reușit să câștige niciodată: 11-38 cu Franța, în 2015, 24-34 cu Scoția, în 2011, și 18-24 cu Italia, în 2007. În condițiile în care au întâlnit adversari cu o clasă superioară aceleia a spaniolilor.

Cât despre posibilitatea ca România să obțină și o a doua victorie, care ar putea însemna clasarea pe locul 3 în grupă și, implicit, calificarea directă la ediția din 2023… Situația este ceva mai complicată. Naționala noastră ar fi obligată să câștige și în fața Japoniei. Ceea ce nu va fi deloc simplu. A mai izbutit-o o singură dată, pe pâmânt japonez, în 1995. Și în 2004, la București. În rest, niponii s-au impus în alte cinci întâlniri, inclusiv în ultimele patru confruntări directe.

Revenind la programul echipei Spaniei (Europe 1), mă îndoiesc că aceasta poate câștiga și cu Japonia, și cu România, mai cu seamă că aceste meciuri sunt programate, repet, în interval de patru zile. Cum mă îndoiesc că ar fi reușit această performanță naționala noastră. Fiindcă tot istoria participărilor noastre, cel puțin al celor recente, la această competiție arată că, după un prim meci bun al Stejarilor, a urmat unul mai slab: 10-44 cu Irlanda, în 2015, 8-43 cu Argentina, în 2011, și 0-42 cu Scoția, în 2007…

În concluzie, ratarea calificării directe a României la Cupa Mondială de anul viitor nu trebuie privită drept o catastrofă. Poate fi socotită ca fiind o retrogradare în planul imaginii, un pas înapoi făcut pe drumul spre intrarea naționalei noastre în elita rugby-ului european (Six Nations). Erorile comise acum pot fi, însă, îndreptate. Prin joc, prin rezultatele pe care Stejarilor le vor obține în partidele viitoare, de calificare la Cupa Mondială, dar mai ales în acelea de la turneul final. 

Grupa A – Program meciuri

20 septembrie (Tokyo): Japonia – Europe 1 (probabil Spania)
22 septembrie (Yokohama): Irlanda – Scoția
24 septembrie (Kumagaya): Europe 1 (probabil Spania) – Play-Off Winner (între România, Portugalia și Samoa)
28 septembrie (Fukuroi): Japonia – Irlanda
30 septembrie (Kobe): Scoția – Play-Off Winner (între România, Portugalia și Samoa)
3 octombrie (Kobe): Irlanda – Europe 1 (probabil Spania)
5 octombrie (Toyota): Japonia – Play-Off Winner (între România, Portugalia și Samoa)
9 octombrie (Fukuroi): Scoția – Europe 1 (probabil Spania)
12 octombrie (Fukuoka): Irlanda -Play-Off Winner (între România, Portugalia și Samoa)
13 octombrie (Yokohama): Japonia – Scoția

Sistemul actual de desfășurare a Rugby World Cup, cu 4 grupe a câte 5 echipe fiecare, a fost deseori criticat. Fiind un număr impar de echipe este foarte greu să faci un program echilibrat de meciuri. Din acest motiv, unele formații (de regulă, capii de serie) sunt avantajate. În Grupa A, cel mai bun program îl are Japonia, echipa țării gazdă, care joacă meciurile la intervale de 8 zile (între primul și al doilea), 7 zile (între al doilea și al treilea) și 8 zile (între al treilea și al patrulea). La celelalte echipe intervalele sunt următoarele: Irlanda – 6, 5 și 9, Scoția – 8, 9 și 4, Europe 1 – 4, 9 și 6, Play-Off Winner – 6, 5 și 7.


Marian Burlacu

Facebook – Marian Burlacu

E-mail – marian.burlacu@100sport.ro