OPINIE / Marian Burlacu scrie despre scandalul din rugby: Are dreptul Vlad Iordăchescu să beneficieze de prezumția de nevinovăție?

S-a scurs mai bine de o săptămână de la meciul Belgia – Spania (18-10), meci contând pentru Rugby Europe International Championship și, totodată, pentru preliminariile Cupei Mondiale din 2019, însă scandalul izbucnit după ultimul fluier al arbitrului Vlad Iordăchescu e departe de a se fi încheiat. Care ar fi taberele din acest mic ”război”? Într-o parte se află spaniolii, care acuză atât delegarea românului la un meci al cărui rezultat i-a calificat pe Stejari la Rugby World Cup, cât și unele decizii ale acestuia. În cealaltă tabără ar trebui să-i găsim pe toți cei acuzați de iberici, atât de către Federația de la Madrid, în mod oficial, cât mai ales în presa din peninsulă… Între aceste tabere, undeva la mijloc, se află Vlad Iordăchescu, căruia puțini îi acordă, în mod public, prezumția de nevinovăție deși trăim, totuși, în secolul XXI. El este criticat, judecat și condamnat de spanioli, dar și de neutri. Ba chiar și de către compatrioți de-ai săi…

Este, așadar, vinovat arbitrul român? Și de ce anume se face el vinovat?

Să o luăm pe rând

1. Delegarea arbitrilor din România la partida de la Bruxelles

Vlad Iordăchescu a fost desemnat să conducă meciul Belgia – Spania încă din luna ianuarie. În acel moment, cei de la Comisia de Selecție a Arbitrilor din cadrul Rugby Europe (nu are în componență români, iar președintele este francez) nu știau că această partidă va avea implicații asupra calificării la Cupa Mondială din 2019. Abia după victoria Spaniei în Rusia, una puțin previzibilă (ibericii au câștigat doar 5 din cele 21 de meciuri directe, implicit unul în deplasare, în 2002…), dar mai ales după succesul acestei formații în fața României, la Madrid (22-10), cei supranumiți ”Leones” au trecut în pole-position în privința calificării la Rugby World Cup 2019.

Federația Spaniolă de Rugby (FER) susține că a solicitat înlocuirea arbitrilor români încă din 19 februarie. Adică la o zi după victoria în fața României. Și că solicitarea a fost respinsă.

Are vreo vină Vlad Iordăchescu că a fost desemnat să arbitreze meciul Belgia – Spania? S-a autodelegat el la acest meci? Nici nu e nevoie să răspund la aceste întrebări.

E adevărat, unii spun că ar fi trebuit să refuze… Însă cei care susțin asta nu înțeleg cum merg treburile în arbitrajul sportiv. Și nu mă refer la arbitrajul din rugby, ci la cel din sport. Un arbitru internațional nu poate să meargă în fața comisiei care l-a delegat și să spună: ”Mi-e frică! Nu pot arbitra acest meci…” Fiindcă după ce va spune așa ceva își poate face retragerea din arbitrajul internațional. Pe de altă parte, un arbitru nu se putea ”da lovit” de la o delegare fiindcă în acest fel ar fi pusă sub semnul întrebării competența celor care l-au desemnat la un meci. În arbitraj nu prea merge să spui nici: ”Știți, am altă treabă… Sunt răcit… Găsiți voi pe altcineva să mă înlocuiască!”. Probabil că poți să o faci dacă ești arbitrul numărul 1 (sau 2, 3, 4) din lume, însă Vlad Iordăchescu nu se găsea în această poziție.

De fapt, arbitrul român a fost pus într-o postură extrem de ingrată la acest meci. Și vă voi da un exemplu cu un alt deznodământ. În 2007, Franța a câștigat Turneul celor 6 Națiuni (Six Nations). La esaveraj, cum se spune (de fapt, la diferența dintre punctele marcate și cele primite). Franța a avut 8 puncte (155-86 / +69), fiind superioară Irlandei, care a terminat tot cu 8 puncte, însă a avut esaveraj inferior (149-84 / +65). Triumful ”cocoșilor” s-a datorat unui eseu marcat de Vermeulen, în ultimul minut al meciului cu Scoția, programat în ultima etapă a Six Nations… Și cum s-a marcat cu înaintarea, arbitrul meciului, sud-africanul Craig Joubert, care n-a putut vedea dacă a fost culcat balonul, a solicitat asistență video. Adică l-a întrebat pe oficialul video dacă sunt motive să acorde eseu Franței. TMO-ul (Television Match Official) a confirmat. Eseul a fost validat, Beauxis a transformat și Franța a câștigat meciul cu 46-19 și, totodată, Turneul celor 6 Națiuni. La esaveraj… Pentru doar patru puncte… Ei bine, oficialul video la acel meci a fost un irlandez… Presa din Insula Verde a scris că, la revenirea acasă, fiul său i-a spus când a intrat pe ușă: ”Tată, cum ai putut să validezi acel eseu pe care nu l-a văzut nimeni?!” Și, într-adevăr, pe toate reluările televiziunii franceze nu se vede clar cum culcă balonul Vermeulen… Probabil că acel oficial irlandez și-a dat ok-ul pentru validarea eseului, chiar dacă nu existau argumente, doar pentru a nu fi suspectat că și-a favorizat, indirect, echipa țării sale… Este de spus, de asemenea, că după acea decizie îndoielnică, Federația Irlandeză de Rugby n-a făcut scandal… N-a cerut, de pildă, rejucarea meciului de la Paris pe motiv că ultima încercare n-ar fi fost valabilă.

Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă Spania ar fi câștigat la Bruxelles cu erori de arbitraj… Dacă meciul ar fi fost arbitrat de Vlad Iordăchescu, pe aici s-ar fi spus, de către unii, că este un trădător șamd. Dacă ar fi fost condus de un arbitru neutru, tot cu erori pro-Spania, probabil că nimeni, la noi, n-ar fi zis nimic… Cum nimeni, nici FRR, nici fanii rugby-ului n-au comentat erorile arbitrului meciului Spania – România, de pildă. Un arbitru francez, dar cu origini în Țara Bascilor… Cum nimeni de la noi n-a pomenit de eseul anulat Rusiei, în ultimul minut al partidei cu Spania, eseu care, fiind pe centru, ar fi fost transformat ușor, făcând ca partida să se încheie la egalitate (20-20). Ceea ce ar fi scos Spania din cursa pentru calificarea directă la Cupa Mondială…

Înțelegeți acum în ce postură ingrată a fost pus Vlad Iordăchescu? Oricine ar fi câștigat meciul Belgia – Spania tot n-ar fi fost bine pentru el. Tot ar fi apărut suspiciuni… Cum o suspiciune poate fi și aceasta: ”Vlad Iordăchescu a fost păstrat, în mod deliberat, la meciul Belgia – Spania, pentru ca ibericii, în caz de eșec, să se poată agăța de arbitraj și astfel să solicite rejucarea întâlnirii…”. Între toate speculațiile apărute în această săptămână de ce n-ar fi valabilă aceasta?

2. Apartenența arbitrului Vlad Iordăchescu la o țară

Să zicem că Vlad Iordăchescu a arbitrat slab meciul Belgia – Spania. Și a comis erori de arbitraj. Să presupunem că aceste erori au influențat rezultatul final al meciului. Bun. Problema este, însă, că atunci când se discută arbitrajul de la un meci de rugby nu se ține cont de țara din care provine respectivul arbitru. Să se spună de către cei care fac analiza: ”Ah, e din Anglia… E bun!” Sau ”Ah, e din România… Nu-i bun!”. Adică să i se pună, dinainte, o ștampilă pe frunte. Sau n-ar trebui să se țină cont de naționalitatea arbitrilor…

Vlad Iordăchescu n-a ajuns la acest nivel, în arbitraj, fiindcă este român, ci în urma unor meciuri pe care le-a condus. Și a urcat, treaptă cu treaptă, prin modul în care a oficiat la partide internaționale.

Și a rămas la acest nivel, cu perspectiva de a urca, (și) pentru că nu a avut meciuri cu probleme. Printre aceste meciuri figurând și Spania – Belgia (30-0), disputat anul trecut.

În opinia mea, spaniolii au comis o eroare când au legat arbitrajul de la meciul cu Belgia de faptul că oficialii erau români. Ce înseamnă asta? Că dacă sunt români sunt hoți, părtinitori?

Ceea ce nu se spune în presa spaniolă este că în rugby au fost numeroase cazuri când un meci a fost condus de un arbitru a cărui echipă națională era în competiție, directă, cu formațiile pe care le arbitra… Nu este, așadar, pentru prima oară când se întâmplă așa ceva în rugby, la nivel internațional. De altfel, până când acest sport a adoptat profesionismul (în 1995), judecătorii de margine de la partidele internaționale proveneau din țările ale căror echipe se înfruntau, câte unul din fiecare țară.

Aici găsiți lista unor meciuri de la Cupa Mondială conduse de arbitri ale căror echipe naționale erau în competiție directă cu formațiile pe care le arbitra:

Spaniolii acuză delegarea lui Iordăchescu, uitând că rugby-ul nu este fotbal

Îmi permit, așadar, și o întrebare: dacă echipa Spaniei se va califica la Cupa Mondială de rugby, iar la meciul ei cu Irlanda, de pildă, va fi desemnat un arbitru scoțian, oficialii FER vor recuza arbitrul? Pe motiv că Scoția e în aceeași grupă cu Irlanda și cu Spania… Sau pe motiv că Scoția e mai apropiată de Irlanda decât de Spania… Adică vor face ceea ce n-a mai îndrăznit nicio altă echipă participantă la Cupa Mondială, până acum? Și dacă li se va părea că arbitrajul le-a fost defavorabil vor cere rejucarea partidei? 

3. Contestarea deciziilor arbitrilor la meciurile de rugby

În rugby, sport al gentlemanilor, deciziile arbitrului nu se comentează. În timpul unui meci, de pildă, doar căpitanul de echipă are voie să discute cu cavalerul fluierului. Și o face pe un ton politicos, fără să gesticuleze sau să-l atingă pe arbitru.

Interesant este că în timpul meciului de la Bruxelles, jucătorii spanioli nu au protestat niciodata vehement la deciziile lui Vlad Iordăchescu. Au existat unele gesturi, însă nu tocmai agresive. Mai degrabă ironice. Iar aceste gesturi s-au făcut în primele minute ale partidei, când, probabil, ibericii aveau în cap ideea preconcepută că sunt arbitrați de români, iar aceștia ”nu pot arbitra corect fiindcă echipa țării lor e la concurență directă”, și în ultimele 10 minute, când au intrat în criză de timp…

Foarte gravă a fost reacția de după meci a unor jucători spanioli. Mai ales a acelora care pornesc de pe bancă, în alergare, spre arbitru. Tocmai de aceea antrenorul Belgiei, Guillaume Ajac, a declarat, după meciul cu Spania (18-10), că ”n-a mai văzut așa ceva în 30 de ani de activitate”… Referindu-se, desigur, la reacția rugbyștilor iberici, care l-au înconjurat pe Vlad Iordăchescu, unii dintre ei chiar atingându-l…

Ulterior, spaniolii și-au exprimat regretul pentru cele întâmplate, însă au trecut rapid peste acest episod… De parcă scuzele lor erau suficiente.

O repet. Poate că arbitrul român a greșit în acel meci, însă nu rugbyștii spanioli sunt cei în măsură să-l judece! Altfel, am vedea la fiecare meci cu presupuse probleme de arbitraj sportivi alergându-l pe arbitru…

De altfel, după meciul Rusia – Spania (13-20), cu acel eseu neacordat gazdelor, în ultimul minut de joc, federația de la Moscova a informat Rugby Europe. Contestarea arbitrajului n-a avut niciun efect, forul continental precizând că nu poate schimba deciziile unui arbitru…

4. Arbitrajul de la meciul Belgia – Spania a fost la nivelul jocului

Înainte de a mă referi la arbitraj, îmi permit să mă refer la joc fiindcă acesta influențează și arbitrajul. Se spune că un joc încâlcit, în care rugbyștii nu respectă regulamentul, poate pune probleme oricărui arbitru, indiferent de valoarea lui. La un meci Noua Zeelandă – Franța, de pildă, arbitrajul e sus fiindcă și jocul e la un nivel înalt, ceea ce nu înseamnă că nu apar erori de arbitraj și chiar discuții. Ceea ce nu e, totuși, anormal. Dacă rugbyștii comit erori, în meci, de ce nu le-ar comite și cavalerii fluierului? 

Disputa de la Bruxelles a fost una aprigă, jucătorii ambelor echipe angrenându-se într-o luptă acerbă pentru balon. Spania își propunea să câștige pentru a se califica direct la Cupa Mondială din 2019. Belgia viza victoria pentru a evita retrogradarea din această grupă, a doua ca valoare, din rugby-ul european după Turneul celor 6 Națiuni.

În condițiile unui teren afectat de vremea ploioasă de dinaintea partidei, cu un balon ud, greu de manevrat, spaniolii au decis să joace la mână. Simțindu-se, probabil, superiori adversarilor. Ei au jucat astfel până la final, atacând uneori din propriul teren de 22 de metri…

Ce face o formație valoroasă atunci când nu poate câștiga teren jucând la mână? Fie pentru că adversarii nu le permit, fie fiindcă arbitrajul nu le este prietenos. Folosește șuturile tactice cu piciorul, ”lumânările”, punând presiune pe prinzătorul din cealaltă tabără. Așa s-a întâmplat, de pildă, la Cupa Mondială din 1999. După acea competiție, Robert Antonin, pe atunci la FIRA-AER (actuala Rugby Europe), a ținut un curs, la Paris, cu antrenori de pe continent, pe tema jocului cu piciorul – la acel curs a participat Ion Țuțuianu, antrenor secund la echipa României.

Că spaniolii au jucat prost la Bruxelles au recunoscut-o public, deschis, chiar ei. Mai mult decât atât, în 18 martie, chiar după meci, într-un interviu acordat în lequipe.fr., fostul internațional francez Jean-Michel Aguirre declara, printre acuzațiile aduse lui Vlad Iordăchescu: ”On ne remet absolument pas en cause la victoire de la Belgique. Elle avait très bien préparé ce match. Sa victoire est honorable”… Cred că nici nu mai e nevoie de traducere. Ulterior, în același site, se spunea că ”Vlad Iordăchescu a avut multe decizii bune” și că ”Belgia a jucat de la egal la egal cu Spania”.

Un alt exemplu că ibericii au avut o strategie greșită la Bruxelles… Era minutul 75 și ei au beneficiat de o lovitură de pedeapsă pe care au decis să ”o pună jos”. Mathieu Ricardo Peluchon a concretizat și tabela de scor a indicat: Belgia – Spania 15-10. Ceea ce însemna ca ibericii mai aveau nevoie de un eseu transformat (7 puncte) sau de alte două penalități fructificate (6 puncte) pentru a câștiga meciul. Ori, în acel context, majoritatea echipelor de rugby ar fi ales să trimită în margine la acea penalitate, să repună și să încerce să înscrie o încercare. Mai cu seamă că Spania ratase toate loviturile de pedeapsă (3) de care beneficiase până atunci…

Paradoxal, Spania a marcat singura încercare a meciului (min. 71) exact în maniera în care trebuia să joace tot meciul: balon trimis afară din lovitură de pedeapsă, repunere din margine, recepție a balonului, mol și eseu! Unul care nu e deloc clar dacă urmărești înregistrarea video a meciului. Eseu pe care, însă, Vlad Iordăchescu l-a acordat. Și acest aspect este trecut cu vederea de către iberici… Iar la o astfel de acțiune arbitrul nici nu prea are cum să te penalizeze… Nu prea poate să-ți ”ia” balonul din mână. Poate să dicteze repunere strâmbă din margine, de pildă. Însă nu s-a întâmplat așa ceva. 

Și acum, despre arbitraj… E adevărat, Vlad Iordăchescu a comis unele erori, însă acestea nu sunt nemaivăzute în meciurile de rugby, de la orice nivel. Oricum, niciuna dintre ele nu este de gravitatea eseului neacordat Rusiei în meciul cu Spania (s-a întâmplat în ultimul minut de joc). Pentru a relata corect, există acel raport dezechilibrat al sancțiunilor aplicate celor două formații – s-au tot vehiculat diverse cifre: 25-8, 18-8. 28-8… Iar acest aspect i-ar putea fi reproșat românului de către cei de la Rugby Europe sau World Rugby care au analizat arbitrajul. Majoritatea erorilor reclamate de spanioli nu vizează, însă, acțiuni de joc care au condus la înscrierea de puncte – excepție face penalitatea acordată Belgiei, în minutul 76, prin care s-a stabilit rezultatul final (18-10). Există două faze în care bucureșteanul interpretează diferit avantajul – oprește un atac al spaniolilor, dar la care nu se poate susține categoric că ar fi fost finalizat prin eseu (balonul a rămas, însă, la iberici), respectiv revine la locul infracțiunii deși belgienii au făcut ”înainte” după ce câștigaseră teren (avantaj consumat)… În opinia mea, care, o repet, nu prea vorbesc despre arbitrajul din rugby (să nu le dau rugbyștilor prilejul de a-și scuza erorile tehnico-tactice prin greșelile de arbitraj, cum se întâmplă în alte sporturi), nu sunt erori capitale în arbitrajul lui Iordăchescu. Și vă reamintesc declarație lui Aguirre: ”On ne remet absolument pas en cause la victoire de la Belgique. Elle avait très bien préparé ce match. Sa victoire est honorable”… Altfel spus: nu se pune în cauză victoria Belgiei, însă meciul trebuie rejucat fiindcă arbitrajul a fost slab… 

Din nefericire, prea puțini dintre cei care au scris sau au vorbit despre cele întâmplate la Bruxelles, în 18 martie, i-au acordat lui Vlad Iordăchescu prezumția de nevinovăție… Arbitrul a fost apărat de către Federația Română de Rugby, care a cerut sancționarea jucătorilor spanioli care l-au înconjurat și asaltat după acea partidă. Și a mai făcut-o Lynn Howells, din poziția antrenorului demisionar al României (putea să-și vadă de treburile sale, nu-i așa, însă acesta e britanic și veritabil om de rugby): ”Arbitrul nu ar fi trebuit pus în acea poziţie pentru finalul turneului. Îl cunosc pe Vlad (Iordăchescu, n.a.) foarte bine şi aş fi surprins dacă ar fi fost influenţat de ceva. Sper pentru binele rugbyului că nu a fost nicio acţiune lipsită de onestitate acolo şi nici nu am auzit nimic care să sugereze că ar fi fost” (Daily Mail).

Îmi permit chiar să spun că dacă meciul Belgia – Spania (18-10) s-ar fi jucat în prima etapă a calificărilor pentru Cupa Mondială 2019, adică anul trecut, tot cu arbitrajul lui Iordăchescu, nu ar fi apărut nicio reacție legată de arbitraj. Fiindcă atunci Spania nu era în poziția de a pretinde calificarea. Iar Belgia nici atât.  

Prezumția de nevinovăție reprezintă o cutumă legală utilizată în majoritatea statelor civilizate, care implică o presupunere că o persoană este considerată ca fiind inocentă până la proba contrarie

Spaniolii scriu și vorbesc, de mai bine de o săptămână, despre VALORILE RUGBY-ului atunci când contestă arbitrajul lui Vlad Iordăchescu și cer ca meciul Belgia – Spania să se rejoace. Îmi permit să întreb, bazându-mă pe logică, de ce spaniolii, în virtutea VALORILOR RUGBY-ului, au tăcut mâlc după meciul cu Rusia? De ce jucătorii iberici (cei care au văzut) n-au semnalat arbitrului irlandez Frank Murphy că rușii au înscris eseu valabil în ultimul minut al meciului cu ei? Și de ce n-au cerut, după analiza video, rejucarea partidei din Rusia pe motiv că au existat erori de arbitraj?

Nu poți să invoci VALORILE RUGBY-ului doar atunci când îți convine, când interesele tale sau ale grupului din care faci parte o cer. Ori le invoci și le respecți în permanență, ori taci din gură și vezi cum ai putea deveni mai bun în joc!

Foto: Marian Burlacu


Marian Burlacu

Facebook – Marian Burlacu

E-mail – mvburlacu@columnist.com