Analiza rundei a 11-a. Chiar a fost o etapă nebună

Răzvan Toma

De prea multe ori a fost folosită expresia din titlu de diverși inepți care și-au făcut loc prin mass-media, încât au transformat-o într-un limbaj de lemn. De aceea, oamenii cu un bun simț literar evită să o mai uziteze. Însă cele întâmplate în acest al 11-lea episod al serialului 2018-19 al Ligii I chiar îi conferă relevanța. Astfel, rezultatele, în procent foarte mare, au însemnat surprize. Logic, dacă echipele gazdă au izbutit o singură victorie, chiar în ultima programare a rundei.

Categoric, cel mai surprinzător rezultat nu doar al etapei, ci al începutului de sezon, a fost victoria Concordiei în fața Stelei. Calculele hârtiei, sau mai nou ale computerulului, nu indicau nicio șansă echipei din Chiajna. Doar o dată o mai învinsese Concordia în cele 12 întâlniri de până atunci și niciodată în calitate de echipă oaspete. De fapt, o victorie și un egal era tot ce obținuse în fața Stelei formația din comuna ilfoveană. Totodată Steaua nu mai pierduse pe teren propriu, în campionat, de vreo doi ani. Iar cu Alexandru Tudor la centru, trebuia să ne întoarcem și mai mult în timp ca să găsim ultima înfrângere roș-albastră. Ca să nu mai amintesc că Dorinel Munteanu era un etern perdant în fața lui Gigi Becali, declanșând chiar unele incriminări, acum mulți ani, pe această temă. Așa că era așteptată încă una din acele victorii terne cu care ne obișnuise trupa lui Dică, datorate unui unic moment de inspirație al vreunuia dintre jucătorii săi sau mai degrabă al unei erori defensive copilărești a adversarei, care ar fi adus pe tapet încă o expresie de lemn a fotbalului, „a învins, dar n-a convins”. Numai că de această dată jocul lipsit de inspirație al actualului lider nu a mai fost salvat de șansă și pe când biroul electoral central constata că referendumul din weekend nu întrunise prezența necesară pentru validare, Batin a scuturat plasa fostului său coechipier Bălgrădean. Prin această înfrângere meritată, Steaua arată acum și în clasament ceva mai aproape de realitatea sa valorică. Iar Concordia se dovedește o echipa capabilă de orice rezultat, atât pozitiv, cât și negativ. Oricum, până acum, venirea lui Dorinel Munteanu arată a fi de bun augur.

Un alt rezultat surprinzător a fot cel de la Craiova, acolo unde Hermannstadt parcă a vrut să explice că ar fi putut mai mult în ultima finală a Cupei. Astfel, din șase meciuri pe teren propriu, U Craiova 1947 CS a câștigat doar două! Și asta pe noul „Ion Oblemenco”, acolo unde în trecutul apropiat se crease un soclu al invincibilității. Acum însă, încet-încet, probabil că vor începe să mire victoriile alb-albaștrilor în Bănie.

Într-un meci al revelațiilor, la Sfântu Gheorghe, Sepsi și Gaz Metan și-au amortizat din nou aceste statute, chiar dacă primii au pierdut. Cei din Mediaș însă încep a închega o echipă competitivă, iar Mihai Teja chiar are stofă de antrenor.

Despre victoria lui CFR Cluj în fața Astrei nu prea sunt multe de comentat, căci a devenit un fapt normal, așa cum în rutina actuală a fotbalului intern au intrat și arbitrajele slabe ale lui Hațegan. Am tot scris că este rușinos pentru arbitrajul românesc, care de-a lungul timpului a avut destule figuri marcante, că acest individ a ajuns să-i fie fruntea. Dacă despre un Xifando, Limona, Bentu sau Rainea aș putea scrie că se învârt în mormânt, înțeleg ce este în sufletul altora aflați în viață, precum Igna, Crăciunescu, Porumboiu sau Dan Petrescu, atunci când văd această stare de fapt. Dar cum deteriorarea valorică actuală a societății românești a cuprins segmente mult mai importante decât arbitrajul, nu trebuie să ne mai mirăm.

Dinamo, pe care altă dată voiam s-o văd răpusă, a început să-mi trezească mila. Cred că niciodată nu am văzut-o atât de neputincioasă. Dacă n-ar fi existat acest masacru al echipelor de tradiție, aproape că m-aș fi bucurat. Însă Dinamo a rămas printre foarte puținele echipe cu vechime care nu are probleme de identitate, plus că în jurul ei există un număr însemnat de suporteri (și nu mă refer doar la cei care iau drumul stadioanelor), de aceea o eventuală dispariție a sa din primul eșalon aș considera-o drept mare pierdere. Pentru că la felul în care arată și cum joacă la această oră, Dinamo mi se pare o candidată serioasă la retrogradare. Încet-încet recorduri negative au început să o năpădească precum buruienile. Noroc că încă mai e timp pentru a se mai îndrepta cât de cât situația.

Cifre

# Și după a 7-a confruntare de la Iași echipa locală a rămas tot fără victorie în calitate de gazdă în fața lui Viitorul. Ba mai mult, a pierdut pentru a 4-a oară!

# Iulian Călin (Ștefănești) a arbitrat al 50-lea său meci la centru în prima ligă.

# Steaua a primit de la Batin al 2150-lea gol oficial pe prima scenă.

# În pofida unui rezultat nesatisfăcător, U Craiova 1948 CS a urcat două locuri în clasamentul all-time, ajungând pe 48, depășindu-le pe Victoria București și pe Gloria Buzău.

# Flavius Stoican (FCP iași) a suferit a 50-a înfrângere ca antrenor de prim-eșalon.

# Eugen Neagoe (Sepsi) a înregistrat al 150-lea său gol marcat în calitate de antrenor principal în primul eșalon.

# Meciuri rotunde pentru Hanca (Dinamo) și Man (Steaua), al 200-lea, respectiv al 50-lea.

# Mai mulți jucători, 90% străini, s-au aflat la primele lor goluri în Liga I: Zoua (Astra), Thierry Moutinho (CFR Cluj), David Caiado (Gaz Metan), Oaidă și Fabbrini (ambii FC Botoșani).

# Un singur debut: Dumitriu (Hermannstadt).