Alin Buzărin scrie despre perspectivele pe termen scurt, mediu și lung ale lui Dinamo: Meșterii Manole din Groapă!

Anul trecut Dinamo rata dramatic intrarea în playoff, împotmolită în zăpada de la Giurgiu. Cu o săptămână înainte, la mijlocul reprizei a doua a meciului cu FCSB, câțiva jucători, Torje, Nistor, se bucurau pe gard cu galeria, iar la orizont se profilau vise de titlu sau măcar de Europa.

Prima construcție

Dinamo s-a descotorosit de Miriuță și a abordat playout-ul cu Bratu. Cărămizi, mortar, mistrii, cife învârtind și malaxând speranțe. Mulți jucători tineri, un fel de șantier al tineretului, un Bumbești-Livezeni cu mult elan și cu ”Răsună valea!!” Se construia un edificiu pentru viitor, atenție mare!!!!, fără ca Dinamo să fie pândită de grijile retrogradării. Playout-ul primăverii 2018 n-avea miză competițională majoră. Doar conservarea unui platonic loc 7, pe care nu-l prea amenința nimeni, în rest teren fertil pentru plantarea puieților, care să devină copaci robuști în viitor. Cărămizile proaspete, nezvântate, au cam fost puse una peste alta de-a valma, mortarul nu le-a legat, dedesubt nu era niciun fel de fundație. Logic, șandramaua s-a prăbușit.

Calfe și zidari

E clar că nu se poate doar cu tineri. E greu când îți pleacă Nedelcearu cu o zi înainte de un derby, când îl dai pe Costache, când te bucuri că iei ceva mizilic pe Mahlangu, când formula de bază fluctuează de la o etapă la alta. Când timp de aproape patru luni (de la meciul cu Hermannstadt, de la final de august, până la cel cu Craiova, de la jumătatea lui decembrie) nu bați pe nimeni la tine acasă. Când te scoate o echipă din liga a treiia din Cupă. În fine, când aduci aproape un lot întreag în pauza de iarnă și ai pretenția să-l legi la repezeală, să câștigi toate meciurile și alții să se împiedice în mod constant.

Ultimul planșeu prăbușit

În sfârșit, multinaționala nou creată de Rednic s-a ridicat copăcel, dar a sfârșit dărâmându-se. Cu zgomot și cu praf. Mult elan, multă dorință, iarăși hei-rup, cad stânci de fier, iarăși ”Răsună valea!”. Dar prea puțină luciditate. O echipă care deschide scorul în minutul 24 cu Botoșani n-are voie să ia gol pe contraatac în minutul 28!!! Ai dat gol, te închizi puțin, te echilibrezi, asiguri jumătatea proprie, nu-l lași pe Mustoe pradă alergării iepurești a lui Golofca! Egalarea Botoșaniului e cea mai limpede dovadă de construcție pripită, prăbușită la prima vrăbiuță care s-a așezat pe horn.

Noul edificiu

Spre deosebire de playout-ul trecut, când pentru Dinamo grija retrogradării nu exista, acum ea își face nițel loc în calcule. Nu acut, nu alarmant, dar prima preocupare a celor 14 meciuri din competiția celor de la locul 7 în jos va fi acumularea de puncte care să alunge aritmetica matineului. Sigur, în paralel, se va lucra și la zidul acela trainic de pe care ni se tot spune că la anul se va ataca titlul. Dar oare va rezista acest edificiu făurit din mercenari veniți într-o țară neatrăgătoare, pentru niște salarii mai degrabă modeste? Probabil că în următoarele trei luni Dinamo va evita retrogradarea și ne va tot spune că ea construiește.

Noaptea, perioada critică pentru meșterul Manole și ai săi, va veni abia prin august. Abia atunci vom vedea dacă e sau nu nevoie de aripi de șindrilă.



Alin Buzarin
Facebook – Alin Buzarin
alin.buzarin@100sport.ro