Alin Buzărin scrie despre un nonsens al fotbalului Nu se poate fără atacanți!

Toată luna ianuarie am citit, zi după zi, știri în care se spunea că FCSB a schimbat sistemul de joc. Nu mai e 4-2-3-1, nu mai e nici 4-3-3 cu e 4-3-2-1! Am înțeles, am băgat la cap savanta inovație tactică de pe hârtie, dar n-am văzut-o absolut deloc pe teren, în meciul cu CFR. Mai precis, n-am înțeles absolut nicio clipă cine e acela 1, dar mai ales cine sunt cei întruchipați de cifra 2.

O să ni se spună că acela 1 e Florin Tănase. În toamnă, „decarul” lui Vintilă a fost denumit generic „nouă fals”. Adică acel atacant care nu stă cu spatele la poarta adversă, ci cu fața. Primește mingi, le filtrează, apare surprinzător în careu, la finalizare. La Cluj, „Tase” a jucat cu cel puțin 10 metri mai în spate decât o făcea de obicei. A fost mijlocaș curat, servant al celor care ar fi trebuit să fie atacanții.

Adică Man și Coman. Ei figurează ca atacanți în modulul imaginat la Pipera și pus în practică în Berceni. Dar, de fapt Dennis și Florinel sunt două extreme. Plantate ingenios pe picior invers, adică stângaciul pe dreapta și dreptaciul pe stânga. Meniți, amândoi, să intre în interior, să participe la combinații. Dar e foarte greu să apari la finalizare când tu, Man, vii de lângă Crețu, iar tu, Coman, stai deseori foarte aproape de Momčilović. De câte ori au intrat cei doi în careu în Gruia? Aproape deloc! Aici avea Sorin Cîrțu o vorbă: dacă-i dai cu var pe tălpi, nu le vezi urmele prin careul advers.

Ca să ai șanse în fața unei echipe atletice și tacticizate precum cea a CFR, îți trebuie vârf de careu. Unul care să-și dea ghionturi cu Paulo Vinicius și Boli, care să redubleze, care să-i tragă pe stoperi după el și să creeze culoare. Unul ca Gnohéré, dar nu neapărat Gnohéré însuși. Pentru că „nouarul” roș-albastru are mult peste suta de kilograme, crapă șortul și tricoul pe el, iar în acest moment nu poate ajuta în niciun fel. Eventual se poate accidenta! Să nu se spună că și Romelu Lukaku are peste suta de kilograme. Are, dar e numai fibră, e antrenat. În puținele sale minute din Gruia, „Bizonul” ne-a arătat doar că-i tremură șuncile!

Și mai are FCSB-ul o problemă în această alcătuire. Îi lipsesc oamenii înalți. La cornerele executate fie de Man, fie de Coman, la cap apar, cu șanse reale de a câștiga dueluri, doar Planić, Cristea. Sigur că se mai învârt prin preajmă Nedelcu, Tănase sau Oaidă, cu toții peste 1,80 m, dar niciunul dintre ei n-are cine știe ce joc aerian, toți trei sunt plăpânzi, filiformi, fără șanse în fața unor pachete de mușchi ca Paulo Vinicius, Boli sau Burcă.

Ca să aibă șanse la titlu, FCSB cam trebuie să bată de două ori CFR-ul în playoff, altfel îi va fi foarte greu. Dar cum să-i bați dacă tu nu intri în careu, pentru că n-ai cu cine s-o faci? De fapt, nu joci 4-3-2-1 ci un fel de 4-6-0, în care atacant de meserie de fapt nu e nimeni!