Georgian Honciu: „Mi-e dor de fotbal. Abia aştept să începem!”

Georgian Honciu, mijlocaşul Dunării Călăraşi, este unul dintre fotbaliştii importanţi în eşalonul secund. Jucătorul a acordat un interviu pentru arenamedia.ro.

George, cum te-ai descurcat în perioada asta?

Mi-a părut bine că am stat mai mult cu familia. Fiind mai mult la Călăraşi, i-am neglijat, să zic aşa, dar a fost o perioadă grea pentru toţi. Am încercat să combin munca cu statul casă, în familie. În fiecare zi antrenament, n-am vrut să treacă o zi fără să fac mişcare. Am făcut chiar şi două antrenamente când am putut.

Ca să glumesc puţin, eşti apt pentru primul meci care stă să vină la… anu’ şi la multi ani.

Da. Ce să zic, eu abia aştept să începem. Sper să începem cât mai repede. Mi-e dor de fotbal, mi-e dor de oameni, de tot.

Probabil că de pe 15 mai încolo lucrurile limpezi încet – încet. Aş vrea să te întreb cum vezi finalul acestui sezon? Optezi pentru play off / play out, sau vrei să se desfăşoare toate meciurile rămase?

Eu sper să se găsească o soluţie bună pentru toate echipele. Vor fi şi nemulţumiţi dar eu îmi doresc să joc. Să joc fotbal, nu contează că joc play-off sau play-out, sau că joc fiecare meci rămas în parte. Nu contează. Pentru mine chiar nu contează chestia asta. Eu vreau doar să ne reunim şi să începem odată să jucăm pentru că a fost o pauză destul de lungă. Niciodată nu s-a întâmplat. De când joc eu fotbal nu ştiu dacă s-a întâmplat aşa ceva.

La vară nu veţi mai avea vacanţă.

Da, asta e situaţia. Trebuie să ne adaptăm şi să trecem peste dar eu ce îmi doresc cel mai mult este să jucăm fotbal. Să venim, să ne reunim, să începem pregătirile şi să dăm drumul la fotbal indiferent în ce formulă sau sub ce formă. Că jucăm play off  – play out, că jucăm toate meciurile din 3 în 3 zile nu contează. Pentru mine chiar nu contează.

La finele sezonului se încheie contractul tău cu Dunărea, nu?

Da, la finalul campionatului.

E prematur să te întreb dacă ai luat în calcul posibilitatea să-ţi prelungeşti şederea la Călăraşi sau să pleci în altă parte?

Nu ştiu dacă e prematur, eu mă gândesc să şi rămân. Deocamdată nu am primit nicio ofertă din partea clubului. Aşteptam ceva oferte dar de când a început pandemia am încetat orice fel de comunicare şi de negociere cu vreun club.

Dar în principiu iei în calcul şi posibilitatea să rămâi în continuare la Călăraşi.

Sigur. M-am simţit bine la Călăraşi. De ce nu?

Eşti pe locul 2 în topul golgeterilor, George. Deşi nu eşti atacant de meserie, eşti un fotbalist căruia îi place foarte mult mingea şi mai ales să fie acolo unde apare şi golul.

Mulţumesc! Da, îmi place să marchez, îmi place să fiu acolo, îmi place să ajut echipa în primul rând. Cel mai rău îmi pare că s-a întrerupt campionatul pentru că începusem foarte bine returul ăsta. Eram în formă, aveam două goluri în 3 meciuri. Simţeam că pot, m-am pregătit foarte bine şi asta a fost aşa, dacă pot să zic, un pas înapoi.

Nu-i neapărat un pas în spate dar asta nu înseamnă că nu vor mai veni zile mai bune în care să daţi totul pe teren, cum spuneţi voi fotbaliştii. După părerea ta, care a fost cel mai bun meci al tău din acest sezon?

Cel mai bun, cred că a fost meciul cu Metaloglobus, când am intrat la pauză şi am reuşit să întorc rezultatul în favoarea noastră în 7 minute. Echipa a câştigat, a fost şi un pic de spectacol, a fost frumos. Atunci cred că a fost cel mai frumos moment.

Ca să mai glumesc o dată cred că fierbeai pe margine atunci, nu?

Da, nu mai puteam, abia aşteptam să intru. Ştiam că o să intru că mi-a zis de prin minutul 30 să mă încălzesc bine că o să intru la pauză.

La Timişoara, cu Ripensia, în mocirlă, cum a fost?

Cel mai urât meci jucat până acum. Nu credeam că o să mai trăiesc aşa ceva.

Am văzut şi o poză cu tine inclusiv pe site-ul federaţiei. Parcă aţi jucat în noroi, nu pe un teren de fotbal

Da, impracticabil pur şi simplu. Nu am mai jucat pe un asemenea teren de când eram junior cred. Nu ştiu cum pot să joace în Liga a 2-a pe un asemenea teren. Chiar nu pot să înţeleg.

Ce mesaj ai pentru suporteri? Cei mai mulţi dintre ei abia aşteaptă măcar să vă vadă la antrenamente.

Mi-e dor de ei cu toate că n-o să-i mai văd prea curând la stadion pentru că nu se poate. Aşa e „legea”, trebuie să ne adaptăm. Mi-e dor de ei, vreau să-i rog să ne susţină în continuare, să fie aproape de noi, asigurându-i că vom face tot ce depinde de noi să avem rezultate bune cu echipa. Şi să ne vedem sănătoşi! Doamne ajută!

Mulţumesc. Succes în continuare!