OPINIE / Alin Buzărin despre o gafă de zile mari a comandantului clubului Steaua: Apără colonelul Hîncuuuu! Am câștigat Cupaaa!

….Cupa Campionilor Europeni este la Bucureeeești! Pesemne că așa a strigat Teoharie Coca-Cozma în acea noapte andaluză de neuitat. După care a mai spus o dată echipa. Hîncu- Iovan, Bumbescu, Belodedici… și așa mai departe. Uitați-vă mai atent pe acele secvențe, deși le-ați văzut și răs-văzut de mii de ori. De fapt, în poartă n-a fost Duckadam, ci Mâdălin Hîncu. Pe Helmut îl împușcase deja Nicușor în braț, așa cum șușotea lumea pe la cozile Epocii de Aur.

Actualul colonel Mădălin Sorin Hâncu, comandantul (scuzați cacofonia, e inevitabilă ca și ”Ion Luca Caragiale”, ”Biserica Catolică”, mai nou și ”Hâncu-comandantul e o expresie care trebuie arhivată în rândul cacofoniilor permise) se joacă pe Facebook, unde comite prostii. Dar înainte de această cacofonie inevitabilă, cacofonia morală a fost produsă de însuși colonelul Hâncu-comandantul. A scris într-un comment pe Facebook, cu referire clară la Duckadam că ”Așa a fost și pe vremea Mântuitorului. Din cei 12 ucenici, unul l-a trădat!”. Bine, cratima de la ”l-a” i-a ieșit abia la a mai multa încercare, celelalte, lăsate acolo, neșterse, sunt fără liniuță și scot în evidență gramatica defectuoasă a domnului ofițer superior al Armatei Române.

Corijent la limba română, domnul colonel, chiar dacă pare seralist și la lectura Bibliei, tot face o trimitere cât se poate de limpede la Iuda. Dar Dacă Duckadam era Iuda, atunci cine era Mântuitorul? Armata Română? El însuși, colonelul Hâncu comandantul? Sau nu cumva maestrul Talpan…Ptiu, drace!

Lăsând alegoriile și revenind între ”meandrele concretului”, să băgăm, așadar, de seamă, cum domnii ofițeri au, indiferent cum îi cheamă, același stil de gândire. Probabil că de la pasul de defilare bătut în bocancii patriei și de la fasolea consumată voinicește la micul dejun (pe vremea mea așa era la Oaste, îți dădeau fasole când încă nu se lumina de ziuă, probabil pentru ca în loc de răpăit de mitralieră, inamicul să audă alt răpăit, venit din interiorul ființei soldatului) cătanele profesioniste au impresia că lor li se cuvine totul, începând cu finala de la Sevilla, continuând cu Stadionul Steaua, cu palmaresul și cu tot ce mai e pe-acolo. Doar pentru că dumnealor sunt ofițeri și s-au deprins să li se spună într-una ”Să trăiți, am înțeles!”

În numele acestui atu binemeritat, ei au dreptul să facă orice, inclusiv această oroare biblico-gramaticală a comandantului. Într-o Armată normală, pentru așa ceva erai pus să faci zece flotări adevărate, să se audă paftaua. Pentru onor înainte, domule comandant! Și apoi, pe loc repaus!