OPINIE / MARIAN BURLACU SCRIE DESPRE STADIONUL NAȚIONAL DE RUGBY „ARCUL DE TRIUMF” – MTS se întoarce la conducerea centralizată din perioada comunistă

Izbucnit pe tema folosirii Stadionului Național de Rugby „Arcul de Triumf”, conflictul dintre Ministerul Tineretului și Sportului (MTS) și Federația Română de Rugby (FRR) e departe de a fi încheiat.

MTS-ul refuză să restituie arena, conform documentelor încheiate la preluarea acesteia pentru modernizare. Și invoca faptul că nu poate lăsa un obiectiv de 37 de milioane de euro pe mâna unei singure federații. FRR își susține cererea de a folosi baza pe faptul că sportul cu balonul oval are o istorie centenară pe acele locuri, amintește că a întocmit proiectul noului stadion, că a obținut avizele necesare și a realizat demolarea vechilor tribune metalice.

Decizia MTS e și nu e surprinzătoare… Și pentru a se înțelege mă voi întoarce puțin în trecut. Mai exact la sfârșitul anilor 90, începutul mileniului III. Pe atunci România visa să intre în Uniunea Europeană. Pentru aceasta, țara noastră trebuia să îndeplinească anumite criterii. Iar unul dintre acestea îl reprezenta descentralizarea. Inclusiv în sport. Așa se explică și faptul că MTS a oferit federațiilor sportive, spre folosință, pe timp de 49 de ani, bazele pe care le utilizau frecvent. Și repartizarea a fost făcută pe criterii normale. Nu s-a dat baza de canotaj la popice, sala de scrimă la handbal și bazinul de înot la călărie, ci s-a ținut cont de sporturile care se practicau în fiecare loc. Pentru că acolo s-a jucat rugby de decenii, Stadionul „Tineretului” a ajuns la FRR. Mai exact, partea dinspre Arcul de Triumf fiindcă jumătatea cealaltă a revenit atletismului. Și spun terenul fiindcă stadion era doar cu numele. Iar decizia de a se da bazele sportive federațiilor a avut și o explicație logică dincolo de cerințele UE. În baza experienței țărilor comunitare s-a ajuns la concluzia că astfel se pot atrage mai ușor resurse proprii pentru administrarea acestor arene sportive. Și, totodată, s-a încercat și ridicarea unei poveri suplimentare de pe „umerii” MTS-ului. Altfel spus, descentralizare.
În 2002, când a preluat în administrare locul numit până atunci „Tineretului”, acolo existau trei terenuri într-o stare precară. Nu erau tribune, iar jucătorii, în majoritate copii, se echipau în aer liber… Existau niste dușuri dărăpănate și o clădire ce data de prin anii 50 pe post de vestiar, dar acolo nu intrau decât două echipe. Ulterior, cu sprijinul World Rugby, pe acel tăpșan s-au ridicat tribune metalice. S-a montat o instalație de nocturnă. S-a amenajat un centru de depistare doping. S-au refăcut terenurile. S-a amenjat un teren sintetic pentru vreme rea. S-au refăcut vestiarele. S-a delimitat o parcare. Potrivit FRR, în modernizarea arenei s-a cheltuit suma de 2,5 milioane de euro. Din surse proprii. Și în special cu sprijinul World Rugby, forul mondial.
Practic prin decizia de a nu mai restitui FRR-ului stadionul ”Arcul de Triumf” MTS dă  semne că revine la conducerea centralizată din perioada comunistă. Ceea ce e surprinzător în contextul în care România e încă o țară membră UE, iar MTS pretinde că e și un minister al sportului, nu numai al tineretului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *