Enigmele sportului / Povestea „golului fantomă” de pe arena Wembley în 1966 din finala Anglia – RFG

Finala CM de fotbal din 1966, dintre Anglia și RF Germania, a fost influențată de o controversată decizie de arbitraj.

Egale după 90 de minute, cele două rivale au disputat prelungiri.

O premieră pentru o finală de Mondial. Spre bucuria fanilor, englezii s-au impus cu 4-2, însă golul lor cu numărul 3 ridică și astăzi multe semne de întrebare.

Enigmele sportului / Povestea „golului fantomă” de pe arena Wembley în 1966 din finala Anglia – RFG

Finala din 30 iulie 1966, de pe vechiul Wembley, a adus față-n-față două forțe ale sportului cu balonul rotund. Socotită „Patria fotbalului”, Anglia a privit la început cu reticență Cupa Mondială.

O competiție inițiată de către francezi… Și tocmai fiindcă se socotea superioară, a refuzat să participe la primele ediții, cele din 1930, 1934 și 1938. În 1950, însă, conștienți că riscă să piardă legătura cu „restul lumii”, britanicii s-au deplasat în Brazilia.

Iar acolo Anglia a suferit o înfrângere umilitoare chiar în primul meci: 0-1 cu echipa de amatori a SUA. Tocmai de aceea inventatorii fotbalului și-au dorit să organizeze ediția din 1966.

Și, desigur, să o câștige. Iar până la finală, n-au întâmpinat mari probleme având un parcurs fără înfrângere: 0-0 cu Uruguay, 2-0 cu Mexic, 2-0 cu Franța (în grupe), 1-0 cu Argentina (sferturi de finală) și 2-1 cu Portugalia (semifinale).

În finală, însă, a înfruntat selecționata Germaniei de Vest, una care a avut un parcurs asemănător: 5-0 cu Elveția, 0-0 cu Argentina, 2-1 cu Spania (în grupe), 4-0 cu Uruguay (sferturi de finală) și 2-1 cu URSS (semifinale).

Totodtă în 1966 avea un palmares superior: câștigase titlul mondial în 1954, ocupând locul 3 în 1934 și 4 în 1958.

Inginerii de la Oxford au spus că arbitrul a greșit în partida Anglia – RFG

Confruntarea a fost pe măsura așteptărilor. Nemții au deschis scorul după 12 minute prin Helmut Haller, cu un șut din afara careului, însă bucuria lor a fost estompată de golul înscris cu o lovitură cu capul de Geoffrey Hurst (min. 18).

Pentru ca Martin Peters să aducă Anglia în avantaj cu un sfert de oră înainte de final. Și când toți credeau că Anglia a câștigat disputa, cu câteva secunde înaintea fluierului de final, Wolfgang Weber a egalat spre disperarea localnicilor.

OPINIE / DANIEL NAZARE SCRIE DESPRE CAZUL OCTAVAN ȘOVRE – ERLING HAALAND. VA FI SANCȚIONAT DE UEFA PE BUNĂ DREPTATE? ARE DREPTUL UN ARBITRU LA UN AUTOGRAF?

În minutul 100 al prelungirilor, după câteva atacuri periculoase, Anglia avea să înscrie unul dintre cele mai controversate goluri din istoria fotbalului. Hurst a șutat violent, balonul a lovit bara transversală, a căzut pe linie sau în spatele ei, iar apoi a fost trimis în afara terenului de un apărător german…

Sovieticul Tofik Bahramov sau povestea „golului fantomă” de pe arena Wembley în 1966

Moment în care arbitrul partidei, elvețianul Gottfried Dienst s-a îndreptat spre tușierul de pe acea parte, sovieticul Tofik Bahramov. După o scurtă discuție, a validat golul.

Ceea ce a stârnit protestele jucătorilor germani, care n-au mai avut reacție, primind încă un gol, de la același Hurst, autor al unei prime „triple” într-o finală a Mondialului de fotbal.

Denumit „Wembley Tor”, în germană, „Wembley goal” sau „the Third goal”, în engleză, golul din minutul 100 a fost analizat ulterior cu ajutorul mijloacelor tehnologice moderne în condițiile în care imaginile filmate în 1966 n-au putut dovedi valabilitatea chiar și când au fost vizionate cu încetinitorul.

”Am fost departe de acțiune, dar, din fericire, tușierul mi-a arătat cu două mâini că balonul a trecut cu 20 de centimetri de linia porții”
Gottfried Dienst, arbitrul meciului

În 1995, la comanda „Sunday Times”, doi ingineri de biomecanică de la Oxford, Ian Reid și Andrew Zisserman, au efectuat un studiu a cărui concluzie a fost că arbitrul elvețian a greșit…

S-a constatat că mingea n-a trecut cu întreaga circumferință de linia porții.

Ar fi lipsit 7,6 centimetri pentru a se întâmpla asta. Trei ani mai apoi, o cercetare a unui producător israelian de programe a demonstrat cu ajutorul computerului că acela a fost un gol valabil…

Indiferent de verdict, golul din minutul 100 al acelei finale a fost folosit ca argument de susținătorii introducerii arbitrajului video (VAR) în fotbal.

Tușierul a devenit președintele federației din Azerbaidjan

Elvețianul Gottfried Dienst a continuat să arbitreze la nivel înalt după finala CM din 1966. Nu și după aceea de la Euro 1968, când s-a ajuns la concluzia că a favorizat Italia în fața Iugoslaviei (a fost 1-1 și finala s-a rejucat).

Tofik Bahramov, în schimb, s-a bucurat de mare prețuire în Anglia. În 1991, după dezmembrarea URSS, a devenit președintele Federației de Fotbal din Azerbaidjan, țara sa natală.

De asemnea, din 1993, anul morții sale, principalul stadion din Baku îi poartă numele.

A existat și o legendă potrivit căreia când a fost întrebat de ce a validat acel gol, Bahramov ar fi rostit un singur cuvânt: Stalingrad.

DECLARAȚII PESTE TIMP

”N-am văzut dacă a fost gol, dar am simțit că balonul a fost dincolo de linie”
Geoffrey Hurst, autor gol

”Am fost la doar opt metri când balonul a ajuns la Hurst. Vă jur că n-a intrat în poartă!”
Helmut Haller, fotbalist Germania

”Am repetat de o mie de ori că mingea nu a trecut de linia porții”
Hans Tilkowski, portar Germania

 

Articol apărut în ediția din septembrie 2019 a revistei 100%Sport sub semnatura lui Marian Burlacu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *