OPINIE/ Alin Buzărin analizează marea performanță a lui Mircea Lucescu: Cum de rezistă mereu vremurilor?

Câștigă campionatul la aproape 76 de ani (îi va face la final de iulie), e asigurat prin contract până în vara lui 2022, când va avea aproape 77 de ani.

Aceasta e de fapt ideea principală. Restul sunt amănunte, sau doar borne de parcurs. Că e la al nouălea titlu personal în Ucraina. Că a luat și SuperCupa și a dus Kievu lși în finala Cupei, care e pe 13 mai, așadar se află în fața ”triplei”. Că Dinamo Kiev, până să vnă el, nu mai câștigase campionatul de cinci ani. Că și-a dus echipa mai întâi în grupele Champions League, apoi în primăvara Europa League. Detaliu e pînă și faptul că radicalii suporteri ai Kievului îl contestă, doar pentru că a foșt la Șahtior, și îl vor contesta probabil și dacă va mai lua titlul de încă șapte ori consecutiv.

Concret e însă că la aproape 76 de ani Mircea Lucescu antrenează și câștigă campionatul

Fără nicio cercetare statistică, el e cu siguranță cel mai vârstnic antrenor campion din istoria fotbalului. Nimeni altcineva nu mai are energia de a se lupta pentru performanțe, inclusiv împotriva antipatiei propriilor suporteri și mai ales la o astfel de vârstă. Nici în Groenlanda, nici în Madagadsca, nicăieri în lumea asta, la 75-76 de ani nu te mai preocupă câștigarea campionatelor. Ai cu totul alte priorități.

Ca să fii antrenor de club, trebuie să te afli acolo, în miezul evenimentelor, de dimineața până seara. Să intri pe poarta stadionului când încă nu s-a luminat ca lumea și să pleci pe întuneric, după ce ai studiat casete, ai făcut fișe și așa mai departe. Sigur, azi ai la dispoiție o întreagă echipă tehnică. Secunzi, preparatori fizici, analiști video, plus personalul medical. Dar deciziile importante sunt ale tale. Tu faci echipa, schimbările, tu răspunzi de rezultate. Pe tine te preocupă ce va fi la meciul următor, tu filtrezi primul emoțiile.

Avem cu toții părinți, rude, cunoscuți de vârsta lui Mircea Lucescu. La șaptezeci și ceva de ani, preocupările sunt altele. Conversațiile cu aceste persoane în vârstă se învârt în jurul chestiunilor medicale. Bătrânii sunt locvace, în stare să-ți vorbească în șir despre glicemia lor, uremia e cap de pagină, reumatismul și hipertensiunea sunt următoarele capitole. Când epuizează subiectele medicale, trec puțin prin politică, înjură sistemul de pensii și conchid că au ajuns să trăiască într-o lume pe care ei n-o mai înțeleg, cu totul alta decât cea a tinereții lor. Pentru a face ce face la vârsta asta, Mircea Lucescu în primul rând înțelege toate cotloanele mileniului în care trăiește.

O vreme, după ce s-a despărțit de naționala Turciei, Mircea Lucescu n-a avut echipă, a stat un an și ceva acasă. Ruginea, n-avea stare. Fără îndoială plictistit, poate angoasat de lipsa activității, a intrat într-o grămadă de polemici. Vorbeam des, mai ales după ce l-am cam ciupit într-un editorial, în care semnalam că a cam sărit calul în disputa verbală cu steliștii, pe tema favorizărilor sau oprimărilor din timpul comunismului.

La un moment dat, un amic jurnalist francez cu care mai conversam (în engleză, pentru că franceza mi-este la nivel de băștinaș al coloniilor din Caraibe sau din Polinezia), mi-a solicitat doi mari fotbaliști români, la alegerea mea, cu care să facă interviuri despre Mondialele din 1970. Condiția era să se poată înțelege cu ei într-o limbă de largă circulație. I-am recomandat fără rezerve pe Mircea Lucescu și pe Cornel Dinu, iar ambii au vorbit, în franceză impecabilă, ore întregi, pe pagini întregi.

E unul dintre secretele neîmbătrânirii spirituale. Să fi avut o tinerețe studioasă, iar mintea și inima să-ți rămână perfect funcționale, chiar dacă oasele uneori mai scârțâie….

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *