Poveștile reale ale fotbalului | Gluma care i-a adus moartea unui fotbalist de la Lazio în anii 70

Numele lui Luciano Re Cecconi spune azi ceva poate doar celor foarte pasionați de fotbal sau celor din generația subsemnatului care au încă memoria bună. În anii 70 însă, era unul dintre cei mai buni mijlocași din fotbalul italian.

I se mai spunea și „Cecconetzer”, Cecco provenea de la numele său, iar Netzer de la numele celebrului mijlocaș vest-german din acei ani, Günter Netzer, cu care semăna și la stil, și la fizic, și la culoarea blondă a părului.

Începuturile fotbalului le-a efectuat la legendarul club Pro Patria, trecând apoi la Foggia, pentru a cunoaște consacrarea în Capitală, la Lazio.

Poveștile reale ale fotbalului | Gluma care i-a adus moartea unui fotbalist de la Lazio

A devenit repede alături de Girogio Chinaglia, Nanni sau Wilson unul dintre simbolurile echipei din Roma, fiind unul dintre artizanii câștigării primului titlu din istoria lui Lazio, cel din ediția 1973/74.

Era o echipă „lazială” pe cât de frumoasă, pe atât de capricioasă. Aceasta deoarece existau două grupuri în cadrul lotului care aveau adesea poziții antagoniste.

Unul îl avea în frunte pe vârful Giorgio Chinaglia, atacant de mare valoare, celălalt pe Luigi Martini, cel care după încheierea carierei de fotbalist avea să devină politician.

Cumpără Revista 100% Sport Romănia – Ediția Iunie 2021!

Adesea, în timpul antrenamentelor între cele două găști ieșeau scântei, însă în timpul meciurilor se punea de o pace temporară, în teren fiind un singur grup și chiar foarte unit.

Aceasta i se datora antrenorului Tommaso Maestrelli care avea priceperea și diplomația de a-i capacita la maxim în timpul jocurilor. Luciano Re Cecconi nu era în niciunul dintre cele două grupuri, neavând nevoie, el fiind creierul din teren al echipei.

A ajuns și în echipa națională, jucând însă doar de două ori pentru Squadra Azzurra, în 1974. Și atunci Italia avea mulți jucători de valoare pe postul său.

Cum s-a produs decesul?

Luciano avea să fie protagonistul unei întâmplări absurde care i-a adus o neașteptată ieșire de pe scena vieții. Era seara zilei de 18 ianuarie 1977, în jurul orei 19.30, când se afla în compania a doi amici, Pietro Ghedin, coleg de echipă de la Lazio, și Giorgio Fraticcioli, un comerciant de parfumuri.

În timp ce se plimbau pe stradă le-a venit proasta idee de a dori să-i facă o farsă unui alt amic de-al lor, Bruno Tabocchini, care avea un magazin de bijuterii.

După ce au intrat înăuntru, Re Cecconi, având gulerul ridicat și ambele mâini adânc băgate în buzunarele hainei, cu un glas apăsat a strigat: „acesta este un jaf”. Bijutierul însă nu i-a recunoscut pe cei trei, și din cauza faptului că în urmă cu un an suferise chiar o spargere adevărată, a avut impresia că i se întâmpla ceva similar.

Prevăzător, se dotase de-atunci cu un pistol de calibru 7,65. Așadar, auzind amenințarea verbală, nu a stat prea mult pe gânduri și a tras spre presupușii agresori, pe Luciano Re Cecconi nimerindu-l în plin, glonțul lovindu-l în piept. În pofida faptului că a fost transportat de urgență la spital, intervențiile medicale care au urmat s-au dovedit zadarnice, acesta decedând.

Are nume de stradă în cartierul Tuscolano

Avea doar 28 de ani, și a lăsat în urmă o soție cu un băiat și o fetiță, aceasta din urmă născându-se la două luni după dispariția sa.

Ghedin s-a aflat în stare de șoc aproape o oră după cele întâmplate în magazin, neputând nimeni dicuta cu el. Tabocchini a fost acuzat inițial pentru exces, însă a fost repede achitat, considerându-se că se afla în legitimă apărare.

În noiembrie 2003, comunitatea Romei a dat numele lui unei străzi din cartierul Tuscolano.

Funerariile fotbalistului au fost impresionante, o imensă masă de oameni ținând să fie prezentă. La scurt timp după moartea sa, Agostino D’Angelo, președintele de-atunci al lui Lazio, bun prieten cu decedatul, a inaugurat Fundația Luciano Re Cecconi contra violenței.

 

În 2012, scriitorul Maurizio Martucci a publicat o carte în care a atacat versiunea oficială a morții sale, considerând că fotbalistul a fost împușcat fără să fi rostit vreun cuvânt. Supoziție care nu mai putea schimba nimic esențial. Răul fusese produs cu 35 de ani în urmă.

Carte de vizită
Luciano RE CECCONI

Născut: 01.12.1948 (Nerviano)
Decedat: 18.01.1977 (Roma)
1967-1969: Pro Patria 36 0
1969-1972: Foggia 74 2
1972-1977: Lazio 109 7

LOTUL LUI LAZIO care a cucerit primul titlu național din istoria clubului, în ediția 1973/74: Giuseppe AVAGLIANO, Avelino MORIGGI, Felice PULICI – portari; Mario FACCO, Domenico LABROCCA, Luigi MARTINI, Giancarlo ODDI, Giustino PARIS, Sergio PETRELLI, Luigi POLENTES, Giuliano TINABURRI, Giuseppe WILSON – fundași; Sergio BORGO, Vincenzo D’AMICO, Mario FRUSTALUPI, Fausto INSELVINI, Pierpaolo MANSERVISI, Ferruccio MAZZOLA, Franco NANNI, Luciano RE CECCONI, Franco TRIPODI – mijlocași; Vito CHIMENTI (transferat în timpul sezonului la Lecco), Giorgio CHINAGLIA, Paolo FRANZONI )achiziționat în timpul sezonului de la Brindisi), Renzo GARLASCHELLI – atacanți. Antrenor: Tommaso MAESTRELLI.

11-le de bază: Pulici – Wilson – Petrelli, Oddi, Martini – Nanni, Frustalupi, Re Cecconi – Garlaschelli, Chinaglia, D’Amico

Acest articol a fost scris de Răzvan Toma în ediția din luna ianuarie 2020 a revistei 100% Sport.

Cumpără Revista 100% Sport Romănia – Ediția Iunie 2021!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *