Poveștile lui Mihai Rusu: Războiul „Rece“ și Jocurile Olimpice Politizate de la Moscova

Eram în anul 1980 când Occidentul s-a alăturat SUA în vederea boicotării olimpiadei de vară din capitala fostei Uniuni Sovietice.

Cu câteva luni mai înainte, Leonid Brejnev a ordonat Armatei Roșii să ocupe Afganistanul, aflat sub o puternică influență americană. Negocierile diplomatice au eșuat, așa încât singura măsură menită să lovească URSS, a fost decizia comună a Vestului de a a nu participa la cea de-a 22-a ediție a JO de la Moscova.

Au existat și câteva „trădătoare“ occidentale printre care Spania, al cărei cetățean și fost ambasador la Moscova, Juan Antonio Samaranch, avea să devină conform un scenariu tipic comunist noul președinte al CIO.

Poveștile lui Mihai Rusu: Războiul „Rece“ și Jocurile Olimpice Politizate de la Moscova

La festivitatea de deschidere, au participat 81 de delegații care au defilat înaintea unui show prezentat perfect de către 18.000 de tineri și tinere care au vrut să arate bucuria în viață sovietică. Pancarte, lozinci, imagini luate din unghiuri speciale ale cameramanilor trebuiau să transmită întregului Bloc Estic superlativul absolut al organizării gazdelor, supuse unui efort extraordinar din punct de vedere financiar, cât și uman.

Achizitioneaza Revista 100% Sport Romania + Supliment Liga 1 – 9.99lei!

Anul 1980 a devenit o referință în statele comuniste, printre care și România, unde efectele negative ale planificării de stat generau primele semne ale falimentului economic, ajuns la vârf în 1989-1991.

Moscova cu instituțiile ei de forță, mă refer mai întîi la KGB și Partidul Comunist, lucrau sub o presiune teribilă din cauza numărului mare de străini. Locurile olimpice, hotelurile și bazele sportive erau pline cu senzori care să detecteze rapid încercările de atentate, în timp ce campania ideologică a sovieticilor se baza pe teoria conspirației generată de prezența numeroasă a „agenților CIA“ din rândul presei occidentale.

În niciun caz „relațiile frățești“ dintre statele Pactului Militar de la Varșovia

Din punct de vedere sportiv, am constatat o bătălie „pe viață și pe moarte“ între marile puteri ale Estului, formate de sovietici și est-germani, primii dominând mai ales atletismul, iar ceilalți câștigând marea majoritate a medaliilor de aur la înot.

Atât pentru unii, cât și pentru alții, Moscova 1980 a reprezentat valoarea și rolul substanțelor dopante scoase din laboratoarele de la Leipzig și de la Moscova; delegația URSS a stabilit nici mai mult nici mai puțin de 36!! de recorduri mondiale și olimpice, astfel încât sloganul jocurilor de la Moscova a fost: „Trăiască dopingul“ necontrolat sau nediscutat de către noul președinte CIO Samaranch.

Achizitioneaza Revista 100% Sport Romania + Supliment Liga 1 – 9.99lei!

Orice altceva am văzut la Moscova, dar în niciun caz „relațiile frățești“ dintre statele Pactului Militar de la Varșovia dintre care cele mai conflictuale le-am simțit la gimnastică feminină între româncele conduse de Nadia Comăneci și sovietice.

Juriul stabilit de Federația Internațională de Gimnastică, dominat de influența sovietică, a stabilit notările ca fiind departe de prestația fetelor noastre.

JO de la Moscova ne-au demonstrat cu prisosință că politică conduce sportul într-un domeniu foarte sensibil ca acela al imaginii externe, ignorând regulile de doping, influențând arbitrii și monopolizind o parte a Europei cu o ideologie falsă care avea „să cadă“ 10 ani mai târziu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *