Opinie Alin Buzărin | FCSB – FC Arges fază controversată – „Centralul” Antonie implicat

Asta mai trebuia peste pălălaia stârnită de arbitrajele constant culante cu FCSB: o picătură de gaz precum faza din minutul 70 al meciului de la Buzău, cu Argeșul. Un gol pe care toți experții în arbitraj l-au găsit marcat în condiții neregulamentare, dar o fază care, dacă-i judeci secundele și fracțiunile de secundă, are în golul (autogolul) marcat cel mai firesc deznodământ.

O clipă, o secundă…

Așadar, Crețu centrează din dreapta, Vali Gheorghe dă cu capul, apărătorul piteștean Tofan ridică brațul mult, nepermis de mult, și mingea trimisă de Gheorghe atinge acea mână. În acel moment, arbitrul Antonie, aflat aproape de fază, face exact ce trebuie. Bagă fluierul în gură și fluieră lung, apăsat, penalty pentru FCSB. În aceeași clipă, mingea atinsă de mâna lui Tofan își schimbă direcția, (inițial mergea în dreapta portarului Greab, colț spre care acesta chiar apucase să plece) ducându-se în colțul celălalt, în stânga portarului.

Greab se opintește zadarnic să refacă direcția plonjonului, un apărător piteștean se străduiește s-o scoată, dar mingea trece linia porții, iar Andrei Antonie, care avea încă fluierul în gură, iar instrumentul încă nu tăcuse, nu mai arată penaltyul (pe care nu apucase să-l și arate cu mâna, așa cum se obișnuiește), ci se îndreaptă cu fața spre centrul terenului, indicând gol. Gol, sau autogol, are mai puțină importanță.

Experții și regulamentul

Am văzut intervenția lui Cristi Balaj la Telekomsport, am citit ce-a scris Marius Avram pe prosport.ro. Ambii spun că golul s-a marcat neregulamentar, că arbitrul apucase să fluiere, că trebuia să întoarcă faxa și să dea prenalty și cartonaș galben ”handbalistului” Tofan. Într-adevăr, ultima culpă se poate reține în sarcina lui Antonie, neacordarea ”galbenului”, dar ea are prea mică importanță în raport cu faza. Probabil că de aceeași părere cu Balaj și cu Avram va fi și Ion Crăciunescu și oricare expert în arbitraj care va fi invitat să se pronunțe.

Lucrurile au continuat firesc

De reținut sunt însă câteva aspecte. Da, regulamentul așa spune, că dacă ai apucat să fluieri penalty, penalty rămâne, chiar dacă mingea intră în poartă. Iar litera de regulament probabil că își găsește justificarea în aceea că la fluier jucătorii se opresc, nu mai reacționează ca și când nu s-ar fi fluierat. Însă, în cazul de față, între hențul lui Tofan și intrarea mingii în poartă a trecut cel mult o secundă.

Nu s-a oprit nimeni, Greab a refăcut plonjonul către colțul celălalt, un apărător a încercat în zadar să scoată de pe linia porții, adică au fost comportamente normale, firești. În plus, mâna lui Antonie nu apucase să arate explicit punctul cu var, se auzise doar fluierul acela prelung, care putea însemna orice, henț sau altceva.

Dacă s-ar fi ratat?

Să ne gândim ce s-ar fi întâmplat dacă, în contextul acesta, Antonie ar fi întors faza și ar fi dat penalty. Dacă s-ar fi înscris de la punctul, probabil că toată lumea l-ar fi lăudat pentru aplicarea riguroasă și neabătută a regulamentului. Dar dacă penaltyul s-ar fi ratat, ar mai fi fost moral ce s-a întâmplat? Adică o minge care a intrat în poartă, pe care adversarii au încercat din răsputeri să salveze, să nu mai duă la un gol, ci la un penalty, care putea avea și un deznodământ nefericit pentru beneficiarii acestui gol straniu?

Regulamentul și dreptatea

Îmi asum culpa de a trece peste litera regulamentului, peste ce spun specialiștii, FIFA și eventual ONU, UNESCO și Vaticanul referitor la astfel de faze. Însă din punct de vedere al logicii momentului, al deznodământului său, îl cauționez pe Andrei Antonie și găsesc că mingea aceea deviată de mâna lui Tofan și prelinsă în poarta Argeșului a făcut dreptate unei faze care judecată strict după regulament, deci rigid, ar fi dus la alt deznodământ.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *