RĂZVAN TOMA | OPINIE DUPĂ ETAPELE 6 PLAY. CHIAR AU FOST MECIURI ÎN PLAY-OFF?

A fost în acest weekend Sărbătoarea Sfintelor Paști în care creștinii români în afara unor momente de reflecție interioară pe care sperăm că le-au avut, s-au și deconectat profitând de destulele zile libere avute la dispoziție. Unii au luat calea stadioanelor. Cei mai mulți au fost pe noul Giulești, circa 10.000, și au fost inspirați căci au avut parte poate de cel mai frumos meci al rundei. Acesta a fost însă în play-out. Căci cei care însă s-au înghesuit la meciurile play-off-ului n-au avut parte de același răsfăț vizual.

Chinul campioanei

În prima zi, CFR Cluj s-a chinuit să obțină cele trei puncte la capătul unei lupte surde, de uzură, în fața unui adversar care nu i-a pus probleme în defensivă, dar care s-a apărat organizat, adesea supraaglomerat, astfel încât se părea că seria de nereușite a campioanei se va prelungi. A avut parte chiar în start de un moment care îi putea atârna ca un bolovan de mora, acel penalty repetat ratat, fiind o poveste și cu el. Un penalty care nu a prea fost; inițial Deac îl transformase, dar arbitrul l-a anulat pentru că puseseră jucători ai CFR-ului piciorul în careu; la repetare același jucător l-a ratat, dar de această dată puseseră piciorul în careu cei de la Voluntari, însă arbitrul nu a mai aplicat aceeași măsură… Deac însă avea să se reabiliteze prin centrarea din corner care a dus la golul victoriei din minutul 83 al lui Adjei-Boateng.

Încasatoarele Argeș și FCV Farul sau falimentul sistemului play-off/play-out

Celelalte două meciuri din play-off nu-și merită aceste denumiri, fiind niște simulacre, în care niște grupuri de băieți în echipament sportiv s-au prezentat la iarbă verde, pentru a juca rolul încasatorului. Îmi pare rău să o repet, dar sistemul play-off/play-out își arată limitele la fiecare etapă. În afara hoției de puncte pe care o promovează, creează și asemenea echipe figurante complet demotivate, fericite deja că au scăpat de retrogradare, devenind aproape complet dezinteresate de ceea ce urmează. Cu ce sunt mai bune acestea decât fruntașele play-out-ului? Cu nimic. Argeșul și mai ales FCV Farul au fost JENANTE. Mai ales FCV Farul, de la care existau pretenții, iar înaintea partidei de la Ovidiu, antrenorul Hagi ne anunța cu grandilocvență că urma să fie „un meci de nivel european”. Când am văzut însă cât de răsfirată stătea așezată apărarea gazdă la atacurile adverse, am anticipat deznodământul și n-am căzut în extazul lui Costi Mocanu din comentariul lui TV de ce „pase geniale” dădea Olaru! De altfel, după al doilea gol al FCSB am schimbat postul, pentru că nu pot accepta să fiu luat la mișto. Rememorând, la sfârșitul lui februarie, FCSB era făcută KO de FCV Farul pe Arena Națională. Peste câteva săptămâni, la jumătatea lui martie, în play-off, pe aceeași Arenă Națională, FCSB a avut nevoie de ajutorul arbitrilor ca să treacă de echipa lui Hagi. Aș că îmi pun logica întrebare: într-un timp atât de scurt să fi uitat fotbalul cei de la malul Mării, iar FCSB să fi devenit atât de excepțională?! Dați-mi voie să am mari îndoieli. Schimbând postul, cum afirmam, am dat pe Sassuolo – Juventus, care se juca tot la acea oră, un fel de FCV Farul – FCSB la nivel de Serie A. Păi s-a comparat replica dată de echipa emiliană cu cea a celei dobrogene? Juventus a învins doar deoarece a beneficiat din nou de ajutorul arbitrajului, egalând după un fault grosolan al lui Álvaro Morata observat și fără VAR, cu atât mai mult atunci când a fost revăzut la reluări, dar sfidat de un nemernic de arbitru pe numele lui Fabio Maresca. Revenind la mizeria de sistem competițional, păi ar mai fi avut echipele astea cu pretenții meciuri de vacanță cu echipele implicate la retrogradare?

Pe Giulești, un nou meci spectaculos

Într-adevăr, Rapid – Sepsi a fost cel mai frumos meci, o partidă la care un rezultat de egalitate ar fi fost mai conform cu cele petrecute în teren. Dar a fost acea acțiune personală de excepție a lui Rareș Ilie (în foto), care demonstrează de la meci la meci calități de fotbalist. A fost și acea ratare imensă a lui Aškovski din prelungiri, că de-aia susțin mereu că echipele care marchează în acele minute au noroc. Iată, când nu ai, nu marchezi.

Se prefigurează „barajistele”

Aproape la fel de interesante și cu adevărat de luptă față de cele din play-off au fost și alte două meciuri din acest tronson, cele de la Arad și de la Botoșani, cu implicații în clasament. FC Botoșani a reușit să îi administreze prima înfrângere din play-out lui FCU Craiova, aceasta din urmă însă a fost văduvită de un penalty clar în primele minute ale jocului, care dacă ar fi fost transformat poate altul ar fi fost deznodământul. Dar dacă face ce face amintitul Maresca, ce pretenții să ai de la Cătălin Popa? UTA, prin victoria obținută a făcut un mare pas spre salvarea de la baraje. De altfel, cam actuala configurație a ierarhiei din partea de jos se prefigurează a se regăsi și la final, cu Chindia și Dinamo pe cele două nedorite poziții, 13 și 14. Dar decât 15 și 16…

 

Cifrele etapei

Jucători

Meciul 100: Passaglia (Chindia)

Meciul 50: I. Jovanović (Dinamo), Vorobjovas (UTA)

Debut: Letica (CFR Cluj)

Golul 10: Compagno (FCU Craiova)

Golul 1: Dican (FC Botoșani), Adjei-Boateng (CFR Cluj)

Antrenori

Adrian Mutu are pentru prima oară balanță pozitivă în cariera de antrenor de Liga I, având 11 victorii față de 10 înfrângeri

Arbitri

A 350-a linie în Liga I: Sebastian Gheorghe (Suceava), aflat la al 17-lea său sezon

A 300-a linie: Valentin Avram (București), aflat la al 13-lea său sezon

Echipe

A marcat golul 400: CSU Craiova (prin Marković)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *