Opinie Ionuț Coman | Să ne bucurăm cu și pentru David Popovici!

Finalul de an vine mereu cu topul performerilor. Clasamentul celor mai buni sportivi. Pentru sportul românesc a fost simplu să-și aleagă eroul în 2022. David Popovici, recordmenul mondial la 100 metri liber.

Mereu în top

Puștiul de 18 ani a strălucit la toate competițiile la care a luat startul. Seniori sau juniori, nu a contat. A strâns medalii strălucitoare și a stabilit record după record.

Și nu este în vârf doar acasă. A prins toate topurile la nivel internațional. Cel mai bun înotător al anului în întreaga lume. Sau cel mai bun sportiv din Balcani.

Mulți nu înțeleg la ce nivel este. Sau sunt prea individioși. Sau prea comozi să se ridice în picioare și să aplaude. Sau prea egoiști ca să fie mândri de performanțele lui David.

Uniți în fericire

Imaginile de la finalul Mondialului din Qatar au făcut înconjurul lumii. Fanii au umplut străzile și au sărbătorit alături de favoriții lor. Și nu doar în Argentina, câștigătoarea trofeului. În Franța, Croația și Maroc a fost la fel. O bucurie comună, sportivi, fani, oficialități.

Veți spune că așa este în fotbal. Dar am văzut aceeași manifestare și la alte sporturi. Tenismenul sârb Novak Djokovic, primit de zeci de mii de oameni la Belgrad. Sau ciclistul danez Jonas Vingegaard, întâmpinat de o mulțime uriașă acasă, după câștigarea Turului Franței.

OPINIE IONUȚ COMAN | DE CE HAGI ȘI NU DAN PETRESCU?

Sunt doar două exemple, din țări total diferite. Dar unite de dorința de a sărbători performanțele. În România, doar Simona Halep s-a bucurat de o simpatie asemănătoare după victoria de la Wimbledon. Câteva mii pe Arena Națională și alte câteva mii la Constanța.

Merită mai mult!

Pentru David nu s-a întâmplat la fel. Nu am văzut oameni ieșiți în strada pentru a celebra recordul mondial. Nu au fost organizate ceremonii cu public.

O primire în Salonul Oficial de la Otopeni. Premieri din partea oficialităților. Invitații prin studiourile de televiziune. Și tribune pline la Europenele de Juniori din noul bazin de la Otopeni.

Parcă este prea puțin. Să ne uităm doar cum i-au sărbătorit australienii pe Jan Thorpe și americanii pe Michael Phelps. Și să ținem cont că puștiul nostru este la nivelul lor la început de carieră.

Poate că am uitat să ne bucurăm. Poate că greutățile vieții în România ne ocupă tot timpul. Poate că nu realizăm magnitudinea performanței sale. Dar avem nevoie să ne schimbăm. Pentru că David merită mai mult.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *