OPINIE Alin Buzărin | Despre protestul unor fani ai FCSB față de imixtiunile tactice ale patronului

UNII, CU NIȘTE TRICOURI…

Înaintea meciului cu Rapid, mai mulți suporteri roș-albaștri s-au îmbrăcat în negru. Au pus pe ei niște tricouri (cam frig pentru mânecă scurtă!) pe care scria, pe jumătate adevărat, pe jumătate patectic ”fii patron, nu antrenor”, alături de o caricatură bosumflată a lui Gigi Becali.

Valurile nu ”vălurește”, malurile nu ”mălurește”

E clar că domnii înveșmântați astfel și-au dorit să atragă atenția că nu e bine ce se întâmplă la echipă și, eventual, să se delimiteze astfel de ceilalți, care cred că e totul în regulă. La fel de limpede este că purtătorii mesajului își doresc o lume ideală, în care patronul să investească, antrenorul să antreneze, valurile să vălurească, malurile să mălurească și, vorba lui Creangă, popa să ”cetească”, iar copilul să se joace.

Un semnal naiv

O asemenea lume există, dar numai în locuri în care ea a existat dintotdeauna și va exista mereu. Acolo unde acest principiu scris pe bumbacul tricourilor negre nu s-a aplicat niciodată, nici n-are cum să se aplice vreodată. Dacă dumnealor credeau că, lecturând inscripția, patronul se va lăsa instantaneu de alcătuit echipa și de efectuat schimbările, înseamnă că sunt naivi, iar mesajul de pe tricouri, aparent serios, nu face altceva decât să-i ascută și mai mult patronului ustensilele tehnico-tactice.

Profilul tactic

Ce nu înțeleg mesagerii este că nu numai că n-au cum să-l mai schimbe pe destinatar la 65 de ani, ci și că dorința lor pur și simplu nu se poate pune în practică, nu doar din obișnuință, ci și din nevoie. Dumnealor ar trebui să observe că în ultima vreme au fost aduși la echipă doar antrenori guvernabili, docili, cu personalitatea aplatizată, bucuroși să-și treacă acronimul FCSB în CV-urile lor destul de sărăcuțe Oameni care ascultă, cărora li se pare firesc să li se impună totul.

Nici dacă sună Pep…

Un altfel de antrenor, care n-ar suporta așa ceva, nu numai că n-ar avea viață lungă în Berceni, ci pur și simplu n-ar veni. Probabil că dacă la Palat ar suna însuși Pep Guardiola, însuși Klopp sau însuși orice altă somitate tactică a fotbalului contemporan și ar spune, uite, patroane, eu vin să antrenez gratis la matale, dar nu te bagi peste mine, acesta ar fi refuzat elegant. În senseul că nu contează scopul final, definitorie este doar voluptatea aceea de a face echipa și schimbările. O senzație de preaplin personal a autorului, care în loc să diminueze odată cu vârsta, se amplifică și se acutizează.

Iată de ce respectivii domni n-au făcut altceva decât să înfrunte răcoarea seri de toamnă cam sumar îmbrăcați.. Chiar dacă la finalul meciului cu Rapid aveau mult mai multă dreptate decât la fluierul de start, asta n-are nicio importanță.